Atunci când vezi geamurile de la Parchet deschise larg, să intre aerul străzii, al vulgului, ca să nu se infecteze de Covid19 procurorii, mai că îți vine să dai crezare zvonurilor că au viață oropsită.
Confrați juriști, ferecați în instituție ca melcii în cochilie, trebăluind într-un calm laborios, dosar după dosar, meticulos, așteptând vremuri mai bune, birouri mai largi, aer mai curat, poate salarii mai mari…
Frica de infectare și de a deveni o cifră anunțată la ora 13.00, a ridicat alte bariere mentale între instituție și poporul Covid-credincios, dar a deschis geamuri. Bănuiala (suspiciunea rezonabilă) că te poate cineva infecta, că ești scos din cochilie și servit preotului, se infiltrează ca un fior rece ce te trage la măsea.
Spunea cineva, comentând situația, mai în glumă, mai în serios: ferestrele îndeamnă la un salt…
AMICUS FURIAE 