Nu este om pe pâmântul românesc care să nu ajungă la un ghișeu. Nou născuții ajung a priori la Registrul de Nașteri, înainte de etatea majoratului. Biroul de Nașteri e separat de Biroul de Decese de un perete vopsit cu vopsea de ulei. Ulei ce miroase a cazarmă, cum va mirosi toată viața noului cetățean, cuprins în chingile legilor, ca într-un păienjeniș măiestru făurit de un prădător dibace.
Cetățeanul devine o muscă ce se zabate în nodurile administrative, pândindu-l din umbră rapacele ”agent al statului”, așteptând cu răbdare ca victima să cadă în plasa lipicioasă. Lipiciul și uleiul, vor guverna viața cetățeanului, fiind tot timpul lipit de el: uleiul din părul uns, uleiul din tigaie, uleiul ars de motor de pe gard, uleiul de la icoanele ce îi vor împinge în Registrul de Decese. Mort-copt, nu ești șters din rândul cetățenilor până nu lichidează moștenitorii cu Administrația Financiară.
Un drum la Administrația Financiară te împinge într-un regat al funcționarilor, ce se hrănesc cu spaima blestemelor și sudălmilor subiecților fiscali. După ghișeele de termopan cu deschizătura cât latul palmei, la care vorbești cu obrazul lipit de marmura rece, viețuiesc ființe sperioase, care au pe peretele despărțitor un veritabil blindaj cu icoane, așa cum au tancurile. Nu sunt îndeajuns rugile ridicate de Mitropolit în Catedrala de peste dtum, fumul gros de tămâie, nici cântările seminariștilor ortodoși pentru a-i feri de întrebări și nedumeriri, de ”ochiul rău” al cetățeanului ce vede subțiat portofelul. Cei din Finanțe au nevoie de un komando de luptători profesioniști, Arsenie Boca, Anton de Padova, Ghelasie, sfinți mai mari și mici în grad, până la Comandantul Suprem.
Regatul Funcționarilor s-a zămislit în ”dictatura cărților de joc și a tripourilor”, ca mai apoi, să legene în brațe, în mod proletar, dictatora ”de oțel”, dictatura ”ilegaliștilor”, dictatora ”din piele de cizmă”, dictarura eco a ”cozilor de topor”, dictaturile fiind tot mai ușoare, mai edulcorate, mai suave, cuprinzându-ne astăzi în brațe ”dictatura funcționarilor”(a fuckționarilor), aceea a dictatorilor ”de hârtie”.
Dacă Lucrețiu Pătrășcanu și-a intitulat lucrarea sa de critică a regimului burghez ”Sub trei dictaturi”, în mod cert, dacă acesta ar trăi, în același spirit critic ar putea să dezbată pe larg caracteristicile acestei dictaturi democratice, ”dictatura funcționarilor”, pe care o trăim.
Este totuși speranța că trecerea la viitoarea dictatură ”digitală” va fi rapidă, iar acești dictatori de hârtie vor dispărea asemenea cenușii purtate de vânt, intrând cu glorie într-o ”plasă”, într-un raion din bestiarul administrativ, alături de vornic, agă, bulucbașe și alți dregători de vieți și destine.
Până atunci, ne mulțumim cu o apocalipsă cu funcționari, acest ultim high-tech al lui Dumnezeu de pedepsire a pământenilor.
AMICUS FURIAE 