Națiile își reprezintă virtuțile războinice sau pacifiste prin heraldică și adoptarea unor animale sau înaripate pe post de ”animal național”. Românii au ales drept animal național râsul(lynx), carnivor de talie mijlocie, timid și nevăzut. În schimb rușii, caracterizați de grobianism, viclenie agresivă și pândă nesfârșită, au vreo 3 simboluri, ursul, lupul, acvila.
În stemele naționale apar la nesfârșit acvile, lei cabrați, în diferite combinații, mai rar șerpi. Stema noastră națională e un fel de menajerie, un circus de simboluri, vârâte în burta unei acvile mari, ca după un ospăț, cu repetarea obsesivă a creștinătății, cruci la tot ”ciocul”, înfricoșând eventualii inamici, dușmani(ah, ce cuvânt turcesc) cu amenințarea unui tir de cruci sol-aer.
Nu sunt greu de explicat scuturile, platourile, halite de acvila mare, dacă folosești asemănarea cu zoomorfismul politic autohton: Moldova este reprezentată de Ciolacu(cu fața lui bovină), Transilvania de Iohanez(cu 7 case), Dobrogea de Mazăre(cu sirenele de la Mamaia), Banatul de Robu(cu coama leonină tip Al Bano), în sfârșit, Muntenia, de Dracnea(cu acvila încruntată și gratii pe burtă).
Cel mai greu de explicat din stemă, este de ce pentru descrierile ”gurii” acvilei se folosește cuvântul cioc, în loc de plisc. Păsările de pradă, care sunt carnivore, au plisc(pentru a sfâșia carnea), iar cele de curte, au cioc, fiind grăunțivore, râmivore, insectivore, ierbivore. Pe toate paginile web consultate, Președinție, M.A.E., etc. apare aceeași eroare, nimeni nu a consultat Dex-ul, sau măcar un expert în păsări(dr. Păsărilă), să le explice ceea ce mie mi-a spus în clasa a VII-a profesorul de istorie, la Cultură Civică, prin 1997.
Dacă din romanitatea mult clamată, nu am priceput încă, ca și nație, că aquilla non capit muscas, trebuie să facem ciocul mic, deoarece am rămas aceleași găini fricoase, puse la respect de cocoșul de la Răsărit.
Toma de Aquillino
P.S. mount Găina nu este Muntele Găina. Este acțiunea de a „monta” găina de către cocoș
AMICUS FURIAE 