M-am gândit intens la Isaac Asimov și roboții lui după ce Elonie Muscă(vorba lui Letopiseț) a spus că în 5 ani, maxim, inteligența artificială(I.A.) ne va depăși. Nu sunt motive de frică, de disperare, atâta vreme cât deja avem printre noi un robot, pe președintele României, „un robot care împrăștie ură”. Chiar dacă nu i-au dat ceva poreclă sau ciufală, nu e bine să îl supărăm pe domnul Iohannez, nu e bine deloc.
Unu la mână: omul ăsta știe fizică, poate se transformă în Magneto, cine știe ce isprăvește, ia laserul de la Măgurele și ne taie limbile, de invidie, cum au tăiat românii tancul sovietic în ’68, sau ne magnetizează, mai rău decât Administrația Financiară când ne pescuiește mărunțișul din portmoneu.
Doi la mână: omul are trei nume, ca și Kennedy, e indistructibil, apare fratesu ca un evil twin, Iohanez Prot2. Poate fratesu e din ăla ce vorbește repede, ca nea Mărin sau ca bucureștenii, te face din vorbe. Cred că pricepeți de ce are 7 case, că tace și face, din meditație, ca Dalai Lama(vorba netului). Noi ăștia ce vorbim mult, suntem săraci, de n-avem ață să punem la nădragi. Săraci și cinstiți suntem toți, ca și primul președinte de după Loviluție, ăla ce ne-a dat carne în gură, de l-a asomat pe cel de dinaintea lui, de Crăciun. Nu i-ați mulțumit de carne, dar un rol îi puteați da, să facă un ban cinstit. De exemplu, îl putea juca în ”Comuniști de coșmar”(Meat with the fockers, traducere aproximativă) pe ăla de la GRU(pardon, CIA). GRU nu e cel din Minionii, e altceva.
Și ce vă făceați dacă în loc de sărac și cinstit, aveați președinte sărac și nehalit? Unul ce ne vindea rușilor pe arginți adevărați, pentru un rol în ”Hard to fill”? Sau dacă aveam un președinte cum a fost președinte unul la echipa de soccer a Armatei, ăla bun pentru rolul principal în ”Căcărezator”? O puneam de oaie.
A fost bine cum a fost, am avut președinte pe omul cu peștii. Dânsul era bun pentru un rol în ”Omul-amfibie”, dar cu „macaroane” pe post de branhie, grefate nu de doctor Salvador, ci de SIE. Uite că rimează. Nu trebuia să scriu asta, de fapt SIE e prescurtarea la siema, cum zic polonezii la ”bună” sau ”salut”. Sau putea juca în filme cu roboți, ”Rise of the măslins”(din Martini).
Acum că am intrat în periscop, și până nu sunt torpilat, vi-l semnalizez pe autorul ”Omului-amfibie”, avocatul Aleksandr Beleaev, care după ce s-a săturat de avocatură și călătorii, s-a apucat să scrie SF bun, l-a întâlnit pe eroului lui, pe H.G.Wells, și a murit de foame în orașul Pushkin în 1942, în timpul războiului dintre Uniunea Sovietică și Germania Nazistă.
Iar am ajuns la roboți, mai bine opresc sintetizatorul de gânduri, căci cine continuă cu SF-ul politic de obicei se teleportează mort într-o budă din Chicago. Deci aici ne despărțim cu vorba lui Terminator, hasta la vista, maybe!
Isar Asimov
PS. Când se „liniștesc apele” vorbim despre drepturile de autor după moartea lui Beleaev și dreptul la „net”
AMICUS FURIAE 