Astăzi, la ora 12.00 trecute fix, Comandantul Suprem și Prim-Profesorul Țării i-a chemat la sala lui profesorală pe primul ministru și alți inși din Guvern. Firește că nu s-au dus, ca niște loaze de elevi, că nu aveau temele făcute, ba unul că îl doare burta, altul că îl doare capul de la învățat, și s-a mutat întâlnirea la ora 18.00. Cel mai probabil, vor ”discuta” despre educație, le va verifica temele, nu știu dacă le va da note, îi va beșteli puțin și le va chema părinții la școală. Părinții liberalismului, căci tineretul studios liberal le calcă pe urme, în drumul spre urne, la toamnă.
Când a început al doilea mandat de președinte al lui Iohanez, a scris acesta pe tablă că vrea să facă un „pact” pe educație. Ori au umblat liberalii puțin la școală(aia adevărată, nu de partid), ori au absentat de la istorie, dar cuvântul pact are o sumbră conotație juridică. Te și gândești la von Ribbentropp, cu lentila prinsă la ochi, la Molotov, cu ochelarii cu ramă neagră groasă, de tocilar bolșevic, ce fac un contract de vânzare-cumpărare de oameni, la o masă cu mușama în oborul de vite, scuipă în palmă, dau noroc și beau o cinzeacă să pecetluiască.
Un pact pe educație de la domnul diriginte, e cam mult, măcar un pact pe materie să putem face. Omul e profesor de fizică. Nouă, românilor, nu ne prea place școala. Cu româna nu ne împăcăm, istoria nu o știm și nu o înțelegem, măcar fizică să învățăm în 5 ani. Studiile sunt de patru ani, dar un an dai corigențe, tot termini cumva, apoi folosim fizica pe post de perpetuum mobile, să facem bani mulți de să îi îndesăm ca mafioții în furnalele de la Cernavodă, și tot să nu cuprindă atâta avere.
Zicea Cioran că visează o Românie cu destinul Franței și populația Chinei(de atunci), nu de acum, că nu ar putea grânarul Europei să dea atâtea cereale, totuși. Eu mă gândeam la un vis al domnului diriginte, să ne apucăm de fizică, să facem atâta fizică până nu mai putem, să ne blindăm. Apoi să ne apucăm de semănat la Măgurele ”particula lui Dumnezeu”, dar fără neghină, să iasă câtă frunză și iarbă, să fie lasere mănoase, să facem așa producție încât să vindem la alții, cum vindeau țiganii semințe de floare în poc de hârtie la stadion.
Cu atâtea particule, ne durea fix în tun de ruși, le dădeam cu praștia în sticlele lor de vodcă, cei de la NATO ne cărau ghiozdanul, pe Marte ne făceam reprezentanță de rachete DaciaSuperNova, vindeam la extratereștri cum dădeam Loganul la nemți, eram supra-oameni.
E ușor să faci lucrurile, greu e să te pui în starea să le faci, zicea Brâncuși. Conducătorul suprem al fizicii de la noi trebuia să fie măcar cu voința Regelui Carol al II-lea, să facă un partid totalitar de fizicieni, iar pe tineri să îi bage în ”Straja Țării”, ca într-un scut deflector de torpile, plus ceva cultural, cu puține cuvinte și multe cifre, cum a fost Revista Fundațiilor Regale. Dar, din pricina momentului inerțial 0, constant, ne-am ales cu Vraja Țării, cu Ministerul Elucubrației Naționale. Unde să semeni educația, de ce cultură să vorbim? Noi am devenit o țară eminamente gregară cu Revista Furațiilor Legale.
Degeaba vrea noul rector al UBB să facă și să construiască Templul lui David, să emitem ca telepații psihologie și știință, cum emitea U.S.S. Enterprise raza tractoare, că nu iese, fiind ecranate ideile de eminențele maronii de pe la inspectorate și Misterul Educației Naționale. De aia îi zice mister, că nu știm ce fac oamenii ăia pe acolo, doar dacă nu merg la serviciu să țină de urât pereților și să transfere rezistența ca un tranzistor, să emită puțin, atâta cât să justifice salariul.
Sper ca digitalizarea nu va însemna că niște condensatori vor acumula contracte cu Statul prin digițelele lor jucăușe, până apare un nod penal care să oprească scurt-circuitarea resurselor, iar digitalizarea să împământeze definitiv educația în România, ca mai apoi, să îi scrie un necrolog lăcrimos, care începe așa: ”cu deosebită durere în cot vă anunțăm trecerea spre Neființă a celei care a fost, …”
Dacă domnul Diriginte al țării își învăța lecția, aplica aici legea lui Ohm, micșora rezistența, mărea intensitatea curentului(de idei) iar diferența de potențial, tensiunea, era imensă, ne făcea ohmeni. Îi făceam, nu statui ca lui Spiru Haret, ci altare ca lui Brahma, fugăream Suhoiul rusesc cu vimana românească așa cum uliul fugărește găinile, făceam tunele pe sub Marea Neagră de mergeam cu trenul magnetic să ne facă cafeaua Sultanul și să ne pupe pe fazer.
‘Geaba este etnic german președintele, dacă nu s-a prins de proverbul lor: ce nu a învățat Ionică, Ion nu va învăța niciodată. Poate a trecut prin școală ca și gâștele lui Hegel și i-a priit statul cu românii aștia șmecheri, cu ștaif. Sensul proverbului e că Ionică este un atom mai mic, care a pierdut electroni, deci devine pozitiv, iar dacă primește, devine Ion Negativ, așa ca Ion Iliescu, ce primea electroni de la Moscova.
Dacă domnul președinte nu dă afară de prin inspectorate și minister ceva electroni încărcați negativ, fără chef, fără idei, fără inspirație, și nu le scade rezistența la schimbare, nu va putea genera potențialul să lumineze bezna din capetele noastre de berbeci, și ne va condamna pe vecie să dăm școala cu slănină, să o mănânce câinii și să prindem muște cu ceaslovul.
Mișcarea de spin pe scaun
PS. am iubit fizica, am vrut să mă dau la ea. Dar am observat că avea o relație supra-corporală, pe ascuns cu matematica. Am discutat, voia menage-a-trois, mă iubea doar cu matematica în brațe. Nu am rezistat. Era prea mult.
-prezentul articol este dedicat fostului meu profesor de fizică, dl. Lar Aurel, acum director la Școala Gimnazială Gârbău jud. Cluj
–
AMICUS FURIAE 