Cititorii obișnuiți cu denumirea veche a SF-ului, ”știință și imaginație” au recunoscut în titlu numele unui film celebru din 1973, ”Hrana verde”(Green soylent). Filmul este o dramă(thriller) post-apocaliptică în care oamenilor li se dă un concentrat-mâncare, o hrană, de culoare verde. La sfârșitul filmului spectatorii își dau seama că este făcută din oameni nefolositori.
Românii care au pășit în era liberală, primesc o hrană galbenă, un concentrat de doctrină politică, asemenea puilor ”spre tăiere”, acum înainte de alegeri, un concentrat mai mult imaginație(fantezie) decât știință, semi-digerat în rumegătorul politic de la București, regurgitat pentru ciocul cetățenilor, în vederea ouălor(voturilor) pe care le vor depune în cuibarele electorale. Oricum toamna se numără bobocii, care mai apoi fac ciocul mic, ce au mâncat aia au ouat.
Hrana galbenă este distribuită prin canale oficiale și neoficiale, ajungând până la cei mai amârâți pui, în orice sat și cătun din România, și este livrată de fermieri fruntași cu sârg și devotament. Hrănirea intensivă, însămânțarea hranei galbene se face prin săgețile liberale, țintit, sau trase în orb, în peisajul politic.
Un astfel de caz de hrănire forțată cu concentrat galben a fost la Școala Gimnazială din loc. Gârbău jud. Cluj, condusă de un director oarecare, ca orice director de școală sătească. Din capitala de județ, un apostol al liberalismului, inspectoarea cu numele protectorului Veneziei, a pornit ca la carte, ca o Artemis către Gârbău, să îl ajute pe primarul gârbovit de grija partidului, să ducă o campanie de lămurire a directorului școlii în privința hranei galbene, sau să îi ceară demisia. Pe această Artemis cu arcul, o Bendis a dacilor, o doare fix în bendix de opiniile unui director, profesor al copiilor, interesând-o doar hrana galbenă și îngrășarea forțată a puilor, dar și susținerea altor ciugulitoare.
Primarul din Gârbău, un nume buruienos, ca majoritatea primarilor din România, se aseamănă cu otrăvitoarea ambrozie, ce ne irită cu polenul emanat.
Degeaba luptă lumea cu ambroziile din primării, că nu este spor, atâta vreme cât polenul ajunge la toți dintr-un partid, proliferând buruienile politice, acestea lăsând loc trântorilor să se hrănească din nectarul Statului, până la sațietate. Să lăsăm imaginația, galbenă de invidie, și să ne întoarcem la știință.
Dacă am vorbit de spectrul politic, și de directorul școlii din Gârbău, profesor de fizică, să știți că denumirea de spectru politic vine din fizică, de la spectrul de dispersie a luminii prin prismă. Raza de lumină trece prin prismă, și dispersează în culorile curcubeului.
Din anii 1990 încoace, politic vorbind, am avut culoarea roșie, apoi culoarea portocalie, în prezent fiind culoarea galbenă, iar în viitor, cine știe, poate verdele, sau poate albastrul. Nu degeaba ziceau grecii că au descoperit fizica observând natura, căci physis înseamnă natură.
Eu am descifrat politica observând fizica, la fel cum trebuia să facă primul-fizician al Țării, și să accelereze pe acei electroni negativi din inspectorate, M.E.C. și partidul care l-a propulsat, să aducă lumină în viața politică a României, cum zic fizicienii, ”să o pună la punct”, să o focalizeze.
Până la punerea la punct a României, vreau să primim și alte mâncăruri, să mâncăm sănătos și variat, dacă tot ne îngrașă, în ferma post-apocaliptică roșie – portocalie, că de la atâta hrană galbenă dăm în gălbează.
Vărsat de cuvânt
P.S. acest articol este dedicat fostului meu profesor de fizică, dl. Lar Aurel, director la Școala Gimnazială din Gârbău județul Cluj și de asemenea actualului nostru prim-profesor național de fizică, director la Președinție.
AMICUS FURIAE 