Într-un articol anterior am ghicit că va urma culoarea verde politică după culorile roșu, portocaliu, galben, care rezultă din dispersia razei de lumină prin prismă. Proorocirea s-a adeverit observând prestațiile propagandistice ale candidaților la postul de primar și de parlamentar, căci toți candidații au abordat o platformă electorală verde, ecologistă. Când vă gândiți la platforme, să aveți în minte platforma IMGB-Înteprinderea de Mașini Grele București, Bucureștiul fiind acum o platformă de mașinațiuni grele.
Indiferent de partid, politicienii au suferit o schimbare climatică, au devenit brusc ecologiști, încălziți global și local de foamea de voturi, foame ce nu se poate stârpi, așa cum e foamea din Africa, foamea de la noi având un regim de democratiță, ce produce deranjamente temporare în mediul microbian elector, la alegeri, iar apoi politicienii au parte de o schimbare clismatică, de curățire, timp de patru ani.
Cam toți care au grăit la cutia cu trubaduri, vorba ălora din filmul Vizitatorii, umblă în cârd ca și copiii ăia cu ghiul pe mână, ce atunci când se uneau, formau un mutant bun, Căpitanul Planetară, desenele animate ale anilor 90. În grupul ăla de copii, era unul negru, pardon african, ce era discriminat și marginalizat în acțiuni și lăsat pe dinafară, era numai de decor, să iasă cinci la număr, ca și continentele sau degetele de la pumnul proletarilor ce se unesc, în cuget și simțiri.
Copiii albi din desenele Captain Planet erau ecologiștii primordiali, viceversa de cum e la noi, unde copiii negri cotrobăie în tomberoane, fiind scafandri urbani, în gunoiul colectat selectiv de albi. Știți cine sunt aceia negri, țiganii, pe care cu scârbă îi ocoliți când duceți cu vârful degetelor sacii de gunoi, ecologici și ei, iar El Niño de la tomberon vă roagă să îi lăsați ghena deschisă, să se uite în gunoaiele voastre, în viața voastră culinară și intimă.
A apărut un nou păcat în Europa și America, acela de a polua, de a nu fi ecologist. Vedeți bunăoară printre candidații useriști, un profesor ce vrea să facă istorie, nu la catedră, ci din lupta cu gândacii și șobolanii din spitale, iar altul, ca un războinic vizigoțiu, umbă prin păduri asemenea lui Yeti și se fotografiază cu arbori uciși, îndemnând lumea să oprească măcelul. Un alt candidat, fost președinte al țării, cu un nume care flatulează, vrea să producă la București, nici mai mult, nici mai puțin decât gaze, din compost, nu din borvizul cu care strica vinul, înmulțindu-l.
După spusele actualului primar, Clujul, construit ca și Roma pe 7 colibe, se angajază să planteze 100.000 de arbori, firește dacă îl alege pe dânsul de primar. O să devină Napoca orașul boBoc, un asemenea desiș de nu o să vedem pădurea de copaci, dar atunci îi schimbăm numele în Frunze, ca al orașului unde a studiat Nicolae Ceaușescu să devină general.
Dacă tot am ajuns la totalitari, să știți că a apărut un nou partid, Verzii, nu sunt legionarii, nu vă speriați, ci niște ecologiști noi, care par pe lângă Partidul Ecologist din România proaspeți, parfumați și atractivi, precum sunt castraveții cornișon de la Carrefour comparați cu castraveții murați vânduți în piață în lighienele alea murdare.
Nu e vorbă că nu erau românii înainte de 1989 ecologiști, și nu reciclau, din contră. Cei ”bătrâni” care au prins fabricile adevărate comuniste, își închideau balcoanele cu bandă cornier tip L, toți copiii aveau carbid pentru cutiile de Amigo, țevi de cornete, iar în garaje și beciuri apăreau menghine, reșouri, oțeluri și altele trebuincioase, precum în bancul acela cu fabrica de mașini de spălat, ale cărei piese dacă le recompuneai după prospect, tot mitralieră ieșea. Pe vremuri, Dedeman și Leroy Merlin erau niște vise erotice de lăcătuș mecanic decadent și imperialist, lubrifiate cu silicon WD-40 din spray.
Procurarea de care vorbesc nu era furt, doar se completa ce era lipsă. La fel limbajul de lemn al comunismului ecologist s-a completat cu vorbe de duh ca hub, energii curate și alternative, emisii 0 de carbon, panouri solare, smart-city, autobuze electrice, trotinete așișderea, și tot felul de născociri ale unui Moș Crăciun verde, cu sacul plin de gageturi cu încărcare wi-fi, ce l-a detronat pe Moș Gerilă roșu, cu sacul lui amărât de portocale și mașini de tablă.
Or să treacă și alegerile acestea, locale și parlamentare, iar ecologismul nu va face diferențialul la căpitanii planetară, care mai apoi, odată aleși, nu vor fura, ci doar vor completa.
Să facem din tun tractoare,
Din atom lumini, izvoare,
Din rachete nucleare,
Pluguri de arat ogoare.
Romul de zăpadă
AMICUS FURIAE 