Mitul superiorității ardelenești vizavi de ”puturoșenia” moldovenilor sau ”lenea” muntenilor, este exprimat sub forma unui supra-om transilvănean ce l-ar maroni de nervi pe Fuhrerul cancelar și l-ar umple de invidie și complexe. În fapt este vorba de o legendară hărnice, o supra dotare a ardelenilor cu 3 perechi de oaie, o mitică corectitudine și înflăcărată puritate rasială, nepângărită de Levantul negricios și dedat la corupție și aranjamente. De vreo 20 de ani se pregătește răpirea Sabinului, autonomia/independența Transilvaniei din Saraiul greco-turc, prin teorii de desfințare ontologică a moldovenilor și muntenilor și tratarea oncologică a ardelenilor cu chimioterapia austro-ungară.
Pe moldoveni i-a porcăit bine Prințul-cărturar-fugar Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, unde arăta cum supușii lui se deghizau în cerșetori la intrarea satului când se percepeu birurile. A scris Cantemir de vrednicia moldovenilor la băutură, relatând sfada cu muntenii, unde învingătorul moldovean ce l-a băgat sub masă pe muntean a fost făcut boier. Se crede în poporul ardelenesc că moldovenii prețuiesc nespus băutura, căci băutura-i temelie iar mâncare fudulie, așa cum se crede că muntenii prețuiesc mai mult furatul decât lucratul. Nu mai spun câte se spun despre munteni, cu graba lor ce strică treaba, cu munca în zadar ca aceea a lui Manole, cu neștiința oltenească a lui Ceaușescu care a vândut pe nemții ce dădeau ”măsura” Ardealului, cu țigănia ce ne-a șutit avuția, etc.
Am tot auzit că țările reci sunt cele harnice și constructive, iar cele calde, leneșe și decadente, teorie geografic-meteorologică precipitată în Ardeal de adepții autonomiei precum o ploaie de octombrie, ardelenii fiind ăia reci, muncitori și inventivi. Dacă comparați, să spunem, (decât!) numărul de compozitori dați de Italia și cei dați de Germania (la care să adăugați pe austrieci și alte neamuri germanice), câștigătorii sunt de departe greierii din cizmă. Dacă răspundeți că germanii fac autoturisme, să știți că nimic din ce fac germanicii nu se compară cu arta, întrucât Lamborghini și Ferrari, doar leneșii ăia macaronari știu să facă. Asta doar într-un domeniu, și câte altele mai sunt, câte frunze de alcachofa de la om.
La fel stau lucrurile și la noi, unde puturoșii de moldoveni(incluzâd pe bucovineni) au dat cei mai cunoscuți compozitori și pe cel mai mare poet român, iar miticii pe Topârceanu și Nichita, nu acea a lui Elton, ci pe acela ce încălzea spiritul cu spirt. În sticlă viețuiesc djinn-ii, despre care arabii spun că îndeplinesc dorințele oamenilor, și pe drept cuvânt moldovenii sunt aceia cu geniul. Moldovenii ilustrați anecdotic în Povestea unui om leneș au prefăcut omul de leniu în omul de geniu, care a construit cultura națională ca pe un valău de adăpat dobitocii cu darul mioritic al vorbirii.
Nu știu alții cum sunt, dar mi se pare că tot moldovenii au spus că românul e născut poet și că ne tragem de la Râm, fiindcă ei nu fac discriminare de Carpați și de Dunăre, cum fac ardelenii care se cred buricul pământului. Trasul de la Râm e ca și când te tragi de șireturi cu ceilalți latini, adică te tragi dintr-o râmă hermafrodită ce tot produce fără încetare alte rime, rame, trame, drame, crame, dar și complexe de falsă superioritate transilvăneană. Râm face și macrame, dar la francezi, și cu accentul cuvenit.
Încheierea este într-o notă savantă, cu oamenii de știință britanici, pe care îi credem pe știință și nu pe cuvânt. Filozoful Bertand Russel făcea un elogiu inactivătății în eseul cu același nume*, în care explica de ce e bine să fii leneș și să nu te silești cu munca, pentru că dacă stai, ai timp să gândești, că munca prostește, așa cum i-a prostit pe minerii care au spus că noi muncim nu gândim. Dacă muncești mai puțin, ai timp mai mult, să cugeți și să produci idei, nu să fabrici șuruburi și șaibe ca germanii.
Dumneavoastră, harnici ardeleni, când vă făloșiți prin Accident cu mătreția națională, cu ce îi occidentați cultural pe westici? Cu o slănina și o pălincă sau cu o Rapsodie?
*Bertrand Russel, Elogiul inactivității, 1932
Creierele și furnica
AMICUS FURIAE 