În clasamentul celor mai profitabile industrii, cea alimentară este pe locul 3 după cea a războiului și a medicamentelor și pansamentelor, ca și când după ce omori oameni, îți oblojești rănile cu vitamine și te apuci să mănânci, să te culci cu burta plină bucuros de ce ai realizat. Dacă nu este militar sau sanitar, atunci haleala și umplutul mațelor este principala preocupare a unui cetățean român.
Cum dă colțul vara și răsare toamna, cum încep să mișune oamenii prin piețe să strângă cartofi și varză, să își burdușească beciurile la fel cum fac animalele pădurii când adună ghinde și jir pentru o iarnă lungă. Că la primăvară duhoarea de varză învăluie ficușii iar musafirii își țin respirația când urcă scările precum căpitanul Cousteau sub apă, e altă mâncare de pește. Cea mai bună distincție de sens între pivniță și beci a făcut-o dr. Fitz(Robbie Coltrane) în filmul omonim. Pivnițe au americanii, adică subsoluri betonate uscate și iluminate. Europenii au beciuri medievale cu noroi pe jos, igrasie șobolani și arome de cartofi stricați.
Venind vorba de rană, românii fiind zgârie brănză, dar și varză când veneau cotropitorii, ca să îi pună pe hold pe invadatori, dădeau foc la holde și otrăveau fântânile, apoi fugeau în munți, că poate-poate nu s-or lua ăia flămânzi și însetați după ei să îi taie. Probabil aveau vechii români o idee deplasată despre muncă și de ce te apuci prima dată când invadezi o țară. Ei credeau că străinii se apucă de lucrat, de treierat, nu de furat, cum fac românii când merg peste hotare. Românii, cu sau fără motiv, oricum dădeau foc la holde, să nu aibă gura la ăia ce mânca după ce treierau, construiau mori și instruiau morari.
Cu țiganii autohtoni și ”lucratul”, la fel stă treaba. Unul după ce merge la ciordit nu ar cumpăra o carte sau haine la copii, ci iau bere, slănină, parizer, găini și plasme, nu de Covid și de Covrig, să își clădească burțile unduitoare din bazin, acela carpato-danubiano-pontic. De aceea îi spune pontic, nu de la mare ci de la pont, cum erau ponturile de pe vremea lui Ceaușescu, când se băga carne sau pâine la alimentara.
Zilele trecute a fost Ziua Internațională Împotriva Risipei Alimentare, concept ce miroase a alimentația rațională comunistă, unde alimentar rima cu falimentar, diferența dintre sloganurile politice fiind insesizabilă, la fel cum e bila politică selectată din bolul alimentar de Cel de Sus, care tot încearcă regimuri, politice, iar mai apoi stă pe tronul ceresc, mănâncă popcorn și se distrează de oamenii de pe pământ.
În final, ne aducem aminte de savuroasa poveste a autorilor Ilf și Petrov, Atitudine disprețuitoare față de stomac, și tragem măcar o ocluzie, ca o curea strânsă bine, că sătulul nu crede flămândului, nici bogatul săracului. Cu capul.
Decebalus per Scobillo
AMICUS FURIAE 