În cel de-al doilea război mondial au avut românii o clipire genitală a îngerului morții când au procreat un distrugător de tancuri numit ”Mareșal” după generalul Ion Antonescu. Firește că nu au fost resurse să îl construiască, că le dădeau la export, așa că l-au dat fraților de drame, germanilor, care au executat distrugătorul, numit Jagdpanzer 38t, și supranumit ”Hetzer”(Hăituitor). A fost un vehicul al morții bun, cu tun mare, fără recul, ce a dat de furcă Aliaților, de furca lui Satan.
Cei care au făcut armata pe bune, nu pe PC la jocuri, au văzut cum trage o armă și știu că aceasta are după foc o mișcare în spate, mișcarea de recul, aceea ce rupe falca sau dislocă umărul. Cam așa este recursul în interesul legii, un fel de recul legislativ, mișcare ce apare după executarea legii prin interpretare, dar a dat la gândit cu virgulă judecătorilor, și atunci se încearcă cârpirea fără noimă a normei.
Prescurtarea recursului în interesul legii este RIL, adică râsul iese liber, căci după ce legiuitorul s-a scremut, iese, pardon expresia, o mărgică, ca în Punguța cu doi bani, iar instanțele interpretează mărgica pentru unii mumă, pentru alții ciumă. În tot timpul ăsta, Procurorul General al României nu pune geană pe geană, tot cotrobăie printre legi ca și țiganii prin gunoaie, ca să vadă unde e baiul, iar când găsește buba juridică, imediat zboară ca și Zmeul Zmeilor cu RIL-ul subțioară la Înalta Curte.
Dacă ați fost la București, ați văzut Intercontinentalul cum domină toată capitala, tot așa, să vă imaginați Înalta Curte ca pe o terasă Bamboo pe Intercontinental, unde judecătorii dănțuiesc de fericire cu cocteiluri de legi, trag pe nas excepții de neconstituționalitate și mai primesc bonusuri RIL-uri pe post de măsline, să nu se îmbete de tăria legii și a înălțimii de unde scuipă semințe de floarea-soarelui peste muritorii de pe stradă.
Reculul legii este o emanație a instabilității legislative, și seamănă cu instabilitatea chimică. Dacă vă benoclați pe tabloul lui Mendeleev, în partea de jos sunt elementele cu masă atomică mare cât un număr de ordine al unei legi obișnuite din Românistan, plutoniul, uraniul, toriul, etc., și toate acestea instabile și radioactive.
La fel sunt concepute legile de la noi, ca niște uranii, care emit radiație juridică, căci cu cât sunt mai des modificate și îmbogățite, cu atât este mai mare reculul și radiația juridică, de o latență periculoasă în procese și viață, ca o boală lungă cu moarte sigură.
Ca să terminăm într-o notă veselă, vedeți bine după exemplul cu Mareșalul, că la omul sărac nici boii nu trag, deoarece legislatură rimează bine cu coprocultură, iar peștele de la cap se împute, de la capii țării, care se căpătuiesc și ne aștern nouă la căpătâi, legi bune să dormim somnul rațiunii pe ele.
Paiața de valori a României
AMICUS FURIAE 