De ieri a devenit Elonie Muscă al 2-lea cel mai bogat om de pe Placentă, depășindu-l pe Bilgheiț, deși i-a luat destul timp să efectueze regulamentar manevra de depășire. De ani buni se publică liste cu cei mai bogați oameni de pe Pământ, dar cu cei mai săraci nu se publică niciodată. Aș vrea de la Moș Crăciun lista lui cu cei mai săraci, nu din aceia ce nu au după ce bea apă, ci cu oameni atât de săraci încât nu își permit să râdă sau să se bucure, pentru că ei reprezintă într-adevăr sărăcia cruntă.
În România s-a publicat lista caselor de avocatură, foarte bogate, și voi scrie despre ele, dar și despre cei mai săraci avocați, săracii cu duhul, blândeții, duhul din lampă, sau ce duh necurat îi posedă. Și dovleacul de pe umeri este tot o lampă, pe care dacă nu o pui la lucru, nu iese sclipirea și djin-ul ce o locuiește.
Ați văzut că mai toate casele de avocatură se numesc pompos societate civilă de avocatură(SCA), de parcă antonimul este societate militară de avocatură. Adevărul e că denumirea de soldat vine de la italienescul soldi(bani), iar avocații sunt soldați plătiți, deci militari, ce militează pentru clientul lor. Așa cum militarii de carieră spun despre polițiști că sunt civili înarmați, așa sunt și avocații, civili militari înarmați cu diplome și hârtii. Ce este dezarmant, este denumirea de societăți civile, de parcă se ocupă doar de civil, nu și de penal, administrativ, și câte mai sunt. În mass-media se spune despre societatea civilă că reacționează la diverse, dar nu trebuie confundată societatea civilă cu societățile civile de avocați, care societăți reacționează când le cântă Johnny Cash în portofel melodia The caretaker.
Societățile astea de avocați par niște cooperative de producție, cu mici meseriași și meșteșugari, asociați spre binele comun, care nu izbutesc de unii singuri, ci doar împreună, așa cum a fost ”Munca Invalizilor” sau cum este Cooperativa Agricolă ”Gheorghe Doja” din județul Mureș, aia de vinde pepeni la supermarket. Nu știu de ce Gheorghe Doja vinde pepeni și nu răscoale, și nu știu de ce cooperativele de avocați produc brașoave și leguminoase în loc de revoluții în gândire.
Dacă trecem la avocații săraci, ați observat pe facebook cum foarte mulți își pun fotografii cu brațele încrucișate ca și defuncții în sicriu, iar în spate au o bibliotecă falsă de cărți goale de conținut, dar cu coperte colorate și poleite. Ori s-au uitat prea mult la serialul american cu avocați Ally McDebil, ori vor să spună pe limba NLP-ească că voi sta cu mâinile în sân, dar defapt nu mă pricep, dar am costum de avocat, spun bărbații, sau bluză albă și sacou, ca o chelneriță de la Vărzărie, spun femeile. Ori tinerii aștia cred sincer în dictonul aparența face dreptul, ori cred în apetență și imaginea de fals intelectual citit și lustruit, imagine alimentată de profesorii de la Drept, mai ales aceia ce nu profesează.
Nu l-ați văzut nici pe Barack Obama să stea cu mâinile în sân, nici pe Rudolph Giuliani, căci ultimul stă cu mâinile în contul lui Trump, care îi dădea 20.000 coco/zi onorariu de consultant, ca Rudolph să fie zgârcit la o vopsea de păr de 100 lei iar la conferința de presă să îi curgă vopseaua deodată cu transpirația. Cam așa este în avocatură, 99% transpirație și 1% inspirație, din aceea prin mască de protecție, că altfel e doar vopsit gardul. Pentru știința lor și a voastră, să aflați că în trecut ținuta profesiilor liberale(pictori, avocați, compozitori, etc.) era catifeaua, cum îl vedeți în picturi pe Richard Wagner, cu bască și eșarfă. Treaba lor cum se îmbracă, nu suntem Nastratin Hogea să dăm hainei de mâncare, ci ea ne dă nouă, nu capul de pe umeri, iar în lipsa lui, trebuie doar să ne mulțumim ori cu un loc fruntaș la sat, ori cu un loc călduț la Stat.
Casta de avocatură
*la acest articol a colaborat cu idei colegul și prietenul A.P., care este avocat, nu amânare de pronunțare.
AMICUS FURIAE 