Dacă articolul de ieri a deranjat pe cineva pentru folosirea cuvântului țigani, îi cer scuze pentru că nu am găsit altă rimă pentru bani. Țigani, români, maghiari și ceilalți din România suntem la fel, oameni, toți o sapă și-un pământ, sapă de lemn nu de fier, căci la dezvoltarea financiară nu am trecut încă de Epoca Lemnului, în care am prins rădăcini adânci iar alții sunt deja cu liana în portofelele noaste.
Cei care ați umblat prin Ungaria și ați folosit forint, ați văzut că bancnotele lor sunt cu voievozi și regi, iar când le-ați comparat cu ale noastre, ați văzut că cele naționale sunt cu pictori, scriitori și poeți. Statele își pun pe bancnote fondatorii, noi ne punem pictorii, de zici că suntem Republica Culturală Română, rivala Florenței, iar în viitor îl putem pune pe leul greu pe Lodovico Orbanicelli.
Explicația este simplă, aceasta este viziunea Statului despre cetățeanul român, să nu îi spunem cetățean rămân, că nu știu dacă. Statul vă vrea geniali, dar să munciți până vă sare basca din cap și să fiți plătiți prost, eventual să vă dea afară de la Universitate ca pe Blaga sau să vă închidă la ospiciu să vă odihniți fricile, cum a făcut-o, lată, Eminescu.
Dacă francezii ne-au inspirat după gândirea lor, să știți că portofelul poartă foile iar portmoneul poartă monede, iar privilegiul de a emite notele de bancă, adică bancnotele, revine Băncii Naționale a României, nu aceea pe care a stat Pițurcă sau Boloni, ci aceea în care stă Guvernatorul.
România este condusă de un Președinte și de 2 Guvernatori, primul guvernator fiind cel al Deltei Dunării, stăpân peste lighioanele din deltă, și pe viața sa, dar numit politic. Celălalt, Guvernatorul BNR, care menține politica bancară și monetară, este șef peste toți bancherii și clienții lor, dar nu pe viața sa, pentru că se zice că a fost numit pe cale musonică. Numele guvernatorului BNR este Gudur Isărescu, și teoretic este cel mai puternic om din stat, încât îl poate scoate la tablă să îl asculte, nu la cea a înmulțirii, pe însuși Președintele Țării.
Astăzi fiind Ziua Internațională a Stomatologului, vom discuta despre accize, și le vom explica fir-a-păr, inclusiv de ce acciza e un dinte al Statului împotriva cetățeanului.
Acciza este o taxă ce ține de Ministerul Feudelor Publice, fiind o taxă pe bunurile pe care și le permiteau doar nobilii, nu și iobagii, adică produsele considerate de lux, cafeaua, alcoolul și țigările. Toate acestea enumerate afectează calciul din dinți și îi găurește, iar cetățenii nu pot consuma alimente, trăiesc puțin și nu plătesc biruri către Stat. Ca aceste produse să fie scumpe și prohibitive, ca omul să muncească și nu să huzurească, statul circulă cu viteză mare de taxe și cu acciza lovește bugetul omului, căci dacă scoți rădăcina dente din acțiunea accidentează, rămâne accizează. Pe cine nu plătește accizele și întinde garda, îl caută Coarda Financiară, de îl leagă în amenzi și evaziuni, din care nu ar putea evada nici măcar Houdini, din pricina hudei* făcută statului la buget.
Așadar, dacă v-ați uitat la text cum se uita la stele regretatul Ion Holbana**, nu fumați și nu furați, căci amândouă se pedepsesc, prima faptă cu canceră, ce-a de-a doua cu carceră.
Anotimpul masonic
*hudă= gaură, groapă(reg.Ardeal)
** Ioan Hobana(1931-2011), critic literar, scriitor și specialist în literatura SF.
AMICUS FURIAE 