Silan Pașa

Știrea igienică a săptămânii a fost că de la începutul pandemiei s-a dublat consumul de apă în România. Ăsta este semn bun, de săpun, și că ne spălăm cu ghes, la mijloc de codru des, și în părțile care nu se văd, sper. Probabil și Luna se spală pe fețe, atât pe cea vizibilă, cât și pe cealaltă, și o face nu doar de ochii lumii, indiscreți ca de obicei.

Știrea științifică a săptămânii este legată de Turcia. Ca să vezi, vorba lui Birlic, cei din urmă vor fi cei dintâi și urma scapă turma. Turcia a anunțat că vor să ajungă pe Lună până în 2023, și că își face program spațial. Turcia a avut program spațial, de cuceriri, numit Imperiul Otoman, care se întindea în orizontală din Ungaria până în Yemen, dar au renunțat la el, când au început britanicii și francezii cursa dezbinărilor. În sfârșit, nu știu unde vor turcii să meargă vertical către Lună, ce e de văzut acolo, căci ei trăiesc pe Semilună de 500 de ani, și nu dau semne că vor să se mute.

Știm toți că turcii au navigat în ultimii 200 de ani prin spațiul modei, cu turbanul, fesul, pălăria și astăzi au ajuns la casta de astronaut, că e la modă. Casca navigatorilor stelari, este tot un fel de turban, ce ține gândurile turbate să nu se împrăștie, când ești tras din praștie. Era timpul să aibă și turcii un Elon Musaca al lor, călare pe baclava, dând pedală către stea, cu cel repede rachet, făurit din minaret.

Inspirația acestui articol este Sinan Pașa, adică generalul Sinan, marele vizir de origine albaneză, luat în vizor de Sultan după bătălia de la Giurgiu și lăsat ca militar la vată, pe perne. Turcii spuneau Moldovei ”Țara Bogdan” după fondatorul ei descălecător, iar celei românești Vlahii Negri(Kara Eflak), tot după fondator, Negru Vodă. Vodă descălecat se trăgea din Făgăraș, mai mult pisc decât oraș, și s-a dus mai pe câmpie, să își ia o cumetrie.   

Văzând generalul Sinan că românii sunt negri la inimă, ca și trădătorul Mihai, ce era tot albanez, după facere și ucidere, a construit printre altele o moschee la Stambul și un hamam în Kosovo. Construcțiile s-au făcut pentru cei interesați de salat* și de spălat, să se spele lumea de păcate, și ctitorul prin dânșii. Asta rămâne după om, ceea ce clădește, căci omul sfințește locul. Așa e și la Constanța, pe feuda lui Teodosie, unde funcționează principiul omul smintește locul, dar nu vă luați mai luați de preoți, că vă-ndepartați norocul.

De la turci pe filieră arabă am primit în juridic arvuna din arbun și canonul din kanun, iar din tunurile capturate la Plevna, Regele Carol I a primit după război o coroană, de la români. George Coșbuc a scris în Povestea unei coroane de oțel despre cum pe Principele Carol l-au mâncat păduchii în Bulgaria și că acesta nu fuma, dar că ofițerii români fumau paie și frunze, în lipsa tutunului. Tot de la turci a rămas numele prestigioasei edituri juridice Hamangiu, hamamgiul fiind cel ce avea grijă de băile publice cu prosoape, uleiuri, cărbune, etc., era un fel de SPAuagiu de astăzi. Nu știu de unde cumpără editura Hamangiu ingredientele, că are prețuri cam pipărate și te ustură ochii, iar jinduitorii de drept doar își spală ochii în cărți, nu mănâncă, ci le miros.

Să revenim la pernele noastre, să vorbim despre juridic, să dezbatem perimarea. Perimarea este atunci când ai introdus o cerere de chemare în judecată, nu ai stăruit în ea, ai pus capul pe pernă liniștit și ai dormit în papuci, iar perimarea(expirarea) s-a transformat în perinare.

Cam atât a fost cu turcii, sunt puțini cei care îi iubesc, pe motiv că nu sunt europeni și nu sunt creștini.

Cum să te superi pe turci, care văzând ce foamete e în vecina noastră Hungry, au mers să îi hrănească cu Turkey?

Rotocolul secret

*rugăciune(lb. arabă)