Toată lumea știe melodia lui Grigore Leșe cu cucul și Bucovina, dar nu știe lumea sensul ascuns al cucului din melodie, adică unde a ouat pe alocuri, în inima noastră, puțină ură. Cucul, așa cum știți, este pasărea aceea leneșă și parșivă ce își lasă ouăle în alte cuiburi, iar puii ieșiți sunt hrăniți de alte păsări, ce nutresc toți copiii lor din cuib, iar câteodată cei de cuc ajung mai mari decât părinții lor adoptivi.
Prescurtarea de la dualismul austro-ungar era k.u.k. adică kaiserlich und königlich, cezaric și crăiesc, Doppelmonarchie(dubla monarhie), cum era ciocolata Duplo de la Kinder, scumpă, un ambalaj frumos și bule de ciocolată goale pe dinăuntru. Acela este cucul lui Leșe, dubla monarhie, ce chema kinderii în armată și îi ducea unde și-a înțărcat dacul copiii.
Ardelenii au considerat dualismul austro-murdar, de parcă doar ungurii erau capul răutăților, iar nemții trași din icoane. Duplo-monarhia era condusă din ambele capitale, ca o caleașcă cu doi cai turbați, iar pasagerii, toți ceilalți din imperiu, stăteau înspăimântați că își sparg capul. A murit imperiul acum 100 de ani, căci pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești, iar la îngropare au dat o mână de ajutor toții cei supuși, în funcție de cât de mare era țara lor captivă.
În prezent Austria are o suprafață mai mică decât Transilvania, iar dacă noi eram limesul Imperiului, de vreo 30 de ani Austria a devenit limaxul nostru, melcul acela grețos ce se lipește și mănâncă bunătățile din grădină. Aici vorbim despre petrol și lemn, la Viena șezând ca un Crai al hoților de lemne, cancelarul Sebastian Furtz.
Austriecii, niște țărani pragmatici și calculați, au inventat în juridic sistemul de cărți funciare, adică indexarea proprietății și nu a proprietarilor, ca să știe câte țări mai mari ca a lor au în Imperiu, pentru că pământul nu umblă și nici clădirea de pe el. Englezii au copiat sistemul și fiind ei tot germanici calcuttați, l-au exportat prin tot Imperiul, încât dacă vreți să luați în India o casă pe fundație de șobolani, se Vede că ăia au cărți funduare, cum zic românii la țară.
Fiind vorba de funduri, Bombonel, cel care a dat ca un chelner pe tavă petrolul românesc OMV-ului și pădurile la defrișare, ar trebui condamnat pentru trădare, pentru care ar lua maxim 20 de ani, adică timpul necesar unei păduri să regenereze ca și codru mijlociu. Trădarea vine tot din latinescul traditio, când înmânezi sau predai ca Iuda pe mâna inamicului, pe arginți sau gratis, pe ai tăi.
Dacă vorbim despre căsătorii și divorțuri între state, să știți că pe data de 11 februarie 1929 s-a semnat în capitala Italiei, la Aroma, Concordatul de la Lateran, acesta fiind actul de fondare orga omnes a Statului Vatican. Lateran este numele palatului în care s-a semnat și semnalat hârtia, palat construit pe o colină a Romei, iar concordat este antonimul discordiei, și are în rădăcină cuvântul cord. Prin tratat s-a delimitat în Lateral orașul Vatican de Cetatea Eternă, s-a trasat o linie unde se termină O Dio mio și unde începe O Fa sole mio.
La final, un gând frumos Italiei pentru că a interzis interpretarea Marșului lui Radetzky în Peninsulă, deoarece la trecutu-ți mare, mare dirijor, iar militar vorbind, Italia este acum tibru față de Austria, iar austriecii niște kinderi timizi care se dau pe tirole.
Ura veselă
AMICUS FURIAE 
Bine gandit, bine zis!
O, da de cand asteptam una cu Austria …..
In prezent, nemtii din Germania au o zicala: “austriecii sunt taranii nemtilor”, stare de lucruri perfect normala, avand in vedere istoria aproape faina a acestui stat care a trecut si prin dubla monarhie, numita pe drept cuvant monstrul bicefal.
Acum: monstru i se zice unei fiinte degenerate din dpv medical, unei incercari nereusite a naturii de a secreta un nou suflet. Asta au fost si nemtii din marginea Sud-Estica exterioara statului german numit pana in 1806 Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, iar dupa zdrobirea acestui colos cu minte de copil, Austria.
Asta sunt si in prezent, niste rurali cu ifose urbane, asta au fost si imediat dupa 1806, cand le-a trebuit 20 ani sa intelega ca sunt prea slabi, ca sunt incompetenti, degenerati si lipsiti de creativitate si viziune politica, o minge de ping-pong printre mingile medicinale din Europa acelor vremuri, asa ca i-au pacalit pe unguri si au incropit un esafodaj statal cu doua capitale, chitit exclusiv de furaciuni (Napoleon nu s-a gandit la un asemenea curs al evenimentelor, probabil i-ar fi facut pe austrieci colonie franceza).
Revenind, numele de Austria este justificat de conditia sa initiala de marca de granita, de zona tampon intre tarile din estul Europei considerate (culmea, de germani!) barbare si statul german, un fel de zona de sacrificiu, numa’ buna de parjolit, la nevoie – OsterReich, adica taramul (nici macar tara) din Est in limba austriaca, un fel de badlands. A devenit in timp, datorita frumusetii locurilor si linistirii migratiilor cu adevarat barbare, totalitatea mosiilor personale ale imparatilor germani, adica un fel de spa nesfarsit si loc de joaca in aer liber.
De aceea numele de Austria constituie o jignire pentru toti cetatenii acestui nefericit stat hotesc si vesnic condamnat sa traiasca din hotii, resursele proprii neputand asigura nivelul de trai cu care s-au obisnuit.
Germanii autentici au dorit dintotdeauna o absorbtie politica a acestui teritoriu, a carui populatie nu este nici in prezent greu de asimilat, deoarece nu are nimic diferit de statul generator de valori: nu are obieciuri proprii, nu are limba proprie, (Nastase spunea candva, intr-unul din momentele lui de sclipire, ca va accepta limba moldoveneasca, odata cu limba austriaca), nu are cultura proprie, nu are religie diferita de Germania, nu are nimic, in afara de furaciunile acumulate peste veacuri si de compexul pekinezului care a fost candva, printr-un accident al istoriei, un mare ruler, iar acum saliveaza de pe margine. Nici macar nu poate fi numita natiune in sens Wilsonian, este o simpla populatie, o conjunctura social-culturala, injghebata din interese politico-economice, nu un popor.
Aceasta nazuinta a fost parte din viziunea politica al celui de 3-lea Reich si a fost realizata in cadrul anschluss-ului chiar de un austriac, al carui bunic, cu nume omonim, este inmormantat la Bucuresti (cel-al-carui-nume-nu-poate-fi-rostit). Imi vine sa zic ca astia vor sa ne fure si subsolul cu totul, nu doar „bogatiile solului si subsolului” (sintagma invatata la scoala).
Ajungand in zilele noastre, constatam un interes extraordinar al nemtilor din marginea Sud-Estului Germaniei pentru o Romanie fara romani la noi acasa, dublata de o atitudine rasista impotriva romanilor la ei acasa, pozitii ajunse politica de stat: in contextul Brexit, UE avansa la un moment dat o concesie UK, in cadrul negocierilor, referitoare la limitarea prestatiilor sociale (alocatiile copiilor, caci despre ele a fost vorba) platite cetatenilor din celelalte state UE in UK, la nivelul celor din statele ai caror ceteni sunt acestia. Mai pe scurt, daca esti cetatean maltez si traiesti in UK, iar in Malta copilul tau primeste 2 forinti, atunci UK iti va plati 2 forinti, chiar daca tu ca parinte platesti taxe cat un cetatean britanic si chiar daca pentru un copil de cetatean britanic UK plateste 2 franci (adica de vreo 10 ori mai mult), nu doar 2 forinti.
Propunerea a ramas un deziderat, nu a fost finalizata in sensul Brexit, insa Austria a speculat momentul si l-a fructificat, adica i-a adaugat o grefa cat o tumora pe obrazul ei fin: sa se modifice alocatiile copiilor, primesc! dar in felul urmator:
– pentru cei care se afla in „any member state”, nu doar in UK (adica sa se extinda aberatia la nivelul intregii UE),
– iar cei vizati sa fie cetatenii statelor membre UE provenite din valuri succesive de extindere a Uniunii (ca doar nu era sa ridice pekinezul austriac privirea la mai-marii Europei!)…..
Adica, sarantocii din Est, carora austriecii cei subtiri la glas (ca tot a revenit in arta muzicii culte contemporane moda castratilor) le ocupa si subsolul, nu doar le fura „bogatiile solului si subsolului”. Bineinteles ca statele fondatoare ale UE nu au fost interesate de acest derapaj grotesc, dar nici nu au reactionat, astfel incat Austria a reusit sa strecoare pe usa din dos a Bruxelles-ului aceasta enormitate. Ghici cine au fost primii care au pus in practica marsavia? Taranii nemtilor, evident. E drept ca nici noi, prin ilustrii nostri reprezentanti, nu prea intelegem ce se intampla sub nasul nostru, zambim prosteste si semnam ca primaru’, fara sa cracnim, fara sa-i dam o palma peste ceafa pekinezului, sa fuga de-acolo schelalaind si cu coada intre picioare, pe viitor sa tina minte si sa nu mai muste mana care-i hraneste ambitiile.
Pentru cei carora li se pare ireal – min. 38 – 40: https://www.youtube.com/watch?v=Hp_Wf5DH2MI&t=2780s
Si acum, sa stam stramb si sa judecam drept: oare de cate lebede e nevoie pentru a echilibra balanta furturilor seculare?
E drept, au si calitati: stiu unde sa loveasca.
In artele martiale se cunoaste ca cel mai vulnerabil la lovituri este gatul. Ai lovit gatul, ai toate sansele sa controlezi capul: nu doar Nasty (care ne-a scapat si de cea mai tare banca comerciala la vremea aceea – BCR) a fost vrajit de austrieci, mai avem un fost premier despre care se vorbeste ca ar fi fost atras intr-o combinatie prea putin barbateasca intr-un hotel din Viena, dupa care ar fi devenit extrem de usor de controlat. Din fericire, pentru scurt timp.
In final, mai trebuie amintit ca istoricii romani inca nu au acces la documentele procesului marii rascoale din Apuseni (Horia Closca si Crisan). Se pare ca in tumultul acelei rascoale au existat linii directoare clare si organizate care au facut ca aurul colectat si neridicat de 2 ani sa fie luat si trimis in Franta, pentru a asigura finantarea Revolutiei franceze.
Pana apar documentele tinute (de austrieci) sub lacat, acestea sunt barfe tip „Catavencu”: zvon cu parfum de credibilitate.
Adiacent, ar fi interesant pentru cititori sa afle ca in anul 1785, adica la peste 3 secole de la moartea lui Vlad Tepes (cel de care s-a lipit intentionat si nedrept marota exclusiva a cruzimii), austriecii aveau un rafinament aparte PROCEDURAL in schingiuirea si asasinarea eroilor locali apartinand natiunilor cotropite: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/condamnarea-la-moarte-a-rasculatilor-horea-closca-si-crisan
In sfarsit, austriecii mai trebuie laudati si pentru ca stiu sa atraga bani: peste tot pe unde mergi in tara aia cu nume jignitor pentru populimea ei, la tot pasul te lovesc 2 reclame: ciocolata Mozart si ciocolata Sissi, ambele execrabile la gust si textura, insa ambele extrem de scumpe.
O lasam deoparte pe Sisssi, e trecuta.
Pe mine ma intereseaza Mozart, a carui muzica ar trebui inscrisa in patrimoniul Universului: stie cineva dintre cititori, sau dintre austrieci, sau oricine, unde este inmormantat Wolfgang Amadeus Mozart? Vreau sa ii aduc un sincer si pios omagiu, o multumire sincera cu privirea in jos, pentru tot ce a facut el pentru mine, pentru tine, pentru fiecare dintre noi toti, vreau sa depun un buchet de flori la mormantul lui, vreau sa imi duc copilul sa faca la fel, nimic nu e prea mult pentru acest suflet chinuit care ne-a lasat o asemenea opera, incat de peste 2 secole este una din facliile care prin lumina ei tine la distanta intunericul constiintei umane (asta cu faclia este una din definiitile geniului).
Nu, am aflat si eu: nimeni nu stie unde este inmormantat Mozart. Nu era prea important pentru taranii nemtilor. Figura lui este insa pe toate gardurile din Austria si genereaza venituri consistente actualilor ciomagari, chiar si dupa 2 secole de la disparitia lui.
Mozart este, cred, unicul motiv de mandrie al Austriei, pe care insa Austria l-a primit prin mostenire de la nemti (ne amintim ca in sec XVII Austria inca nu exista) si pe care nu il merita: Mozart a fost mai fericit in Praga decat in Viena.
P.S.
Pentru un comentariu echilibrat, s-ar fi cuvenit sa fie amintita si jumatatea mai mica a kezaro-craiei, a monstrului bicefal. Proximitatea acesteia si volumul oricarui eventual comentariu, in mod natural generat de complexitatea relatiilor bilaterale istorice si contemporane, merita insa un spatiu separat si dedicat.
Voi aminti doar ca chiar si numele acesteia are la baza un toponim romanesc: Tara Ungului.
ApreciazăApreciază
Sora mică și bastardă a Austriei mai așteaptă puțin. Monstrul Bucefalus i-a f.tut pe toți, iar italienii îi iubesc pe austrieci ca sarea în ochi. Chiar dacă erau garanții integrității ei la Anschluss, nu au mișcat un deget, chiar s-au bucurat că se unesc. Dacă ei mișcau, H. retrăgea soldații. Au primit ce au dorit, Imperiu. În primul război mondial era posterul fain cu Kaiser of the German Vampire. Sora mică bastardă va avea un articol, oricum noi îi cunoaștem după vorbă după cort.
ApreciazăApreciază