La un moment de glorie al său, dintre multele, Winston Churchill a spus că tot ce are mai bun Marea Britanie este îngropat în pământ: morții și cartofii. Britanicii au oroare de a scrie legi la nesfârșit, așa cum scriu latinii, de parcă au dizenterie legislativă.
Spre exemplu, pacea semnată în 1998 de Guvernul Britanic în Irlanda de Nord cu IRA, pace contra dezarmare, a fost unul din cele importante documente din ultimii 60 de ani. IRA nu este Intreprinderea de Reparații Auto, ci Irish Republican Army, o para-militară sprijinită din Republica Irlanda, țară cu constituție. Mai slabă, dar Irlanda are Constituție, în schimb Marea Britanie, nu are o constituție scrisă, dar are militari, fiind țară pilitară, cu militari ce pilesc.
La noi în România, când deschidem Constituția ne sare în deochi ca transpirația sau ca scânteile sudorilor, formula că Statul Român este democratic. Zic formulă, căci este ca Formula 1, doar te uiți la TV la cursă, întinsă de stat, sau ca la o formulă matematică, unde calculezi după cum te pricepi și iese ce iese.
Spunea un avocat remarcat din Cluj, dar neremorcat la partide sau scârbicii, că dacă democrația se manifestă prin instituții și acestea fac autoritatea din birouri, înseamnă că România este stat birocratic și trebuie scris ca atare în Constituție la art. 1 alin. 3. Birocrația are în esența ei semantică tot IRA, dar este latinescul de la furie, pe cetățeanul care îi calcă pragul.
Bunăoară ați fost nevoiți să scrieți ceva petiție Statului, să pețiți vreo informație, dar a venit un răspuns scris preventiv, ca un prezervativ, că potrivit O.G. nr. 27/2002 art. 8, termenul de răspuns este de 30 de zile, iar dacă este ceva mai complicat, să prelungește cu până la 15 zile. Vițeversa, vorba lui Caragiale, când statul vă cere vreo hârtie, are pretenția să mergeți în 24 de ore, 48 de ore sau imediat, de parcă omul umblă cu hârtiile la el sau le ține sub pernă, seara le pupă ca pe icoane și mulțumește statului că i le-a dat, să îi țină cald.
Ce rost are să se grăbească Statul să îți ceară hârtii, că de aceea e stat, să nu se pripească. Dar graba statului te mișcă neplăcut, cu un gâdilici la frici. Dacă nu impulsionezi, autoritățile te lovesc cu pixul și amenda, iar în italiană amenzii îi spune multa, pe bune că așa îi spune, căci te lasă mut de mult, cât primești. Nu știu de ce se ascunde statul după termenul de 30 de zile, ca după o menstră juridică, în raporturile intime cu cetățeanul, parcă ar avea ovulație în loc de evoluție. Aș vreo o lege în care să scrie că Statul îți poate cere o hârtie în același termen în care ți-o dă el, adică 30 de zile, plus 15 zile la nevoie, iar contractul cu cetățeanul să fie unul de la egal la egal, nu de la e gal la legal, cum aveau galii cu romanii.
M-ar interesa o pastilă de vigoare legislativă, care să crească potența cetățeanului când se compară cu statul. Pentru stat în sine, legile au vigoare, au potență și produc efecte juridice, ca efectele speciale. Să știți că vigoare, cum scrie că legea e în vigoare și Viagra au aceeași rădăcină lingvistică, în sanscrită, unde vyagrha înseamnă tigru. Să ne fie cu pardos, dacă doamnele s-au simțit rușinate de exprimare, dar cam așa este cu priapismul statului, cumva ar trebui domolit, prea umblă cu rușinea pe afară. Vigoare rimează cu rigoare, iar rigor mortis este în termeni legali mortul țeapăn, riguros, drept și corect.
La sfârșit, fiind vorba de IRA, de bombe și de morți, terminăm cu Afganistan. În Afganistan au murit 36 de talibani la un curs de fabricat bombe, cu tot cu instructorii de rigoare, știrea fiind tragi-comică, dar dovadă suficientă că afganii sunt asemenea nouă, afiliați genetic prostiei și deopotrivă geniului indo-european.
Afganistan este o țară anormală cu oameni normali, în care nu am vrea să stăm, pentru că noi trăim în oglindă, în care ne uităm, ne admirăm și cu drac administrăm.
Lupta capitolina
P.S. recomandăm cu persistență să consultați bibliografia obligatorie în chestiunea cu birocrația pe
AMICUS FURIAE 