Nu este săptămână lăsată de NATO în Europa să nu dea Manole Macron un comunicat cu starea emoției lui cu Alianța, de îți stă inima în loc, gândești că s-au certat și Franța merge la ”produs” cu un rus.
După fiecare bufeu al lui Manole, dau românii o știre că ne-am înarmat sau ne-au livrat alții armament, să îl punem bine, să îl scoatem doar când vin musafirii duminica, ăia cu steaua de la răsărit. Apropo de vizite, a fost știrea aceea cu avionul etiopian deturnat de copilot peste Elveția, dar nu i-au putut face escortă aeriană elvețienii, că nu mai erau la serviciu, fiind după ora 16.00.
De unde credeți că s-au cumpărat transportoare Piranha, de la ce nație hârșită și ostenită în războaie? De la Elveția, ăia ce fac ceasuri, ciocolată și îl păzesc pe Papă. Nu știu ce rost aveau și transportoarele Piranha, când noi avem în Europa atâtea transportatoare Piranda, alea ce scot din teritoriile ocupate cu munca, pe sub fuste, parfumuri, plasme și bijuterii, ca pe niște jucării.
Înainte vreme, fiecare a apărat țara cum a putut, spre exemplu, primarul Mazăre, a apărat Constanța cu curvetele lui, dar de când a plecat la mititica, le-au luat locul altele, mai ieftine. La noi în țară ne-a apucat veselia de când avem bază americană la Deveselu, iar dacă se duc americanii, Doamne-feri!, ne apucă pandalia, că avem un deverselu de ruși, ca o hemoragie internă.
A ajuns astăzi în dotarea MApN un lansator american multiplu de rachete numit Himars, deși noi ne puteam apăra cu veteranul băutor multiplu de Vinars. Fiecare se apără cu ce știe, noi putem face război de gherilă, avem generali cu nume de arme tradiționale, cum este generalul Măciucă. Ce să mai zicem de transportatoarele Piranda, cu care ne apărăm anti-pocket, de îi lăsăm în fundul gol, nu știu dușmanii câți bani au în buzunar.
Francezii se vor iarăși la NATO la butoane, să ne vândă tirbușoane, pentru bateriile de vinuri, că altceva nu prea au ce să ne dea, eventual o veneră și pardonă. Nu știu cât au fost de atenți francezii în ultimii 30 de ani la Estul-Europei, dar Uniunea Sovietică nu s-a transformat în Uniunea Domestică, ci într-un fel de Imperiul Kilingonian, zis Federația Rusă, care nu este Federația Unită a Planetelor ci Federația Unită a Rachetelor.
Rachetele sovietice pe vremea războiului (și după) se numeau Katyusha, supranumite ”Orgile lui Stalin”, pe când Franța are deja uzat sistemul de rachete Mătușa supranumit ”Orgiile lui Macron”. Ideile lui Macron în privința NATO, nu se doboară cu katyușe ci cu cătușe, cum a fost la Sarkozy, ce l-a prăpădit pe Gaddafi. Dacă stăm să ne punem nădejdea în francezi să ne apere, suntem pierduți, ne trag rușii o violență domestică la noi acasă de ne sălbăticim la minți și ne ducem în munți.
În drept, franciza este un contract prin care dai pe bani un patent cuiva, să lucreze el, să se fenteze și să se curenteze, dacă nu se pricepe la afaceri, ca apoi să își caute proteze, să se protejeze, să nu falimenteze. Nu are nicio legătură franciza cu Franța, cum nu are nici apa de colonie cu francezii, ci cu Köln-ul, francezii au avut numai colonii prin care au exploatat și spoliat, până le-au speriat.
Franța își socotește numărul de Republici după câte constituții a dat, acum fiind la a V-a Republică, iar litera V nu este 5 sau victorie, ci vânzare, ca un french kiss a lui Iuda, căci nu este foc fără fum cum nu a fost nici victorie la Verdun.
Războiul de gorilă
© Revista Kamikaze: the french kiss
AMICUS FURIAE 
😂😂😂
ApreciazăApreciază
Oh, Franta, eterna Venerica ! Vecinic inselatoare, perversa si emancipata, taranca grobiana si dameta stilata, totodata.
Deviza Uniunii Europene, in forma ei embrionara de Comunitate Europeana a fost, mai pe la colturi, mai pe fata, “Go home, yanks!”, zice unii mai destepti si mai cititi si n-am nici un motiv sa-I contrazic.
Din partea Frantei, aversiunea lui De Gaulle fata de prezenta americana in Europa a fost atat de apriga, incat a avut efecte secundare debile care hranesc si astazi iluzii printre naivi si starnesc zambete printre cunoscatori.
In anii 50’ se agita prin Franta un spion roman care nici el nu a inteles cum a ajuns legendar: Mihai Caraman. Se spune ca el a penetrat NATO, prin sfidarea pericolului si maiestria personala etc.
De fapt, penetrarea sediului NATO din Paris a fost permisa, a fost dirijata, pilotata din umbra de DST, la ordinul lui De Gaulle, care spera ca rusii (ma rog, Stalin si urmasii lui, sovieticiiin general, alea) puteau fi atrasi la o colaborare pe baze oneste in Europa, pentru reconstructia unei Europe a europenilor, dar s-a inselat grav si a platit pentru asta.
Sovieticii au zburdat prin Europa, stiind ca statele NATO nu vor misca un deget, iar fluxul de informatii veritabile care venea dinspre reteaua lui Caraman a contribuit la asta. Din pacate, desi era o investitie romaneasca, pentru noi, Romania, aceasta super-retea a acestui super-spion nu a produs nici un beneficiu real, ci doar o mandrie prosteasca.
Ideea de baza este ca De Gaulle, in inversunarea lui antiamericana, si-a permis sa se joace cu secretele NATO, asa cum macrou isi permite azi sa jongleze cu declaratii anti NATO si proruse. Nimic nou, istoria se repeta.
In epoca, marii beneficiari au fost sovieticii, iar noi ne-am ales doar cu aurul prostilor si cu dispretul Occidentului, pe care pe de o parte il furam, iar pe de alta parte il tot pupam in dos pentru ceva tehnologie.
Revenind la ai nostri ca brazii, de unde stim noi ca reteaua Caraman a fost dependenta de bunavointa lui De Gaulle via DST? Pai din cursul evenimentelor:
– pe intreaga durata a existentei ei, DST le mai ascundea cate un agent, le dadea la schimb altul dispus sa colaboreze, in asa fel incat romanii (si implicit sovieticii) sa inteleaga ca totul este un joc operativ care se desfasoara in anumite limite stabilite de ei, de DST, nu de ghiolbanul roman;
– imediat dupa reorientarea politicii externe francize, reteaua Caraman a fost urgent destructurata de francezi, pentru ca romanii insistau in continuare, prosteste, sa produca informatii, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic – chiar nu intelegeau ca s-a incheiat o epoca. Ireversibil. Si a urmat tot circul: prinderea agentior lui Caraman si condamnarea lor (dar nimeni nu a verificat daca acestia au fost cu adevarat condamnati, ori au petrecut vreo zi in puscarie, desi faptele lor, in plin razboi rece, erau din cele mai grave), iar in final trimiterea lui Caraman acasa, pachet cu fundita la cutie si tinichea de coada: persona non grata.
Partea faina cu Franta este ca, alaturi de UK, si ea se viseaza in continuare o viitoare mare putere coloniala! Totul este transparent, la lumina, intentiile sunt vizibile, trebuie doar sa te uiti la ele: tot in anii 50’, cand s-a injghebat un colectiv de oameni ai muncii europeni, politicieni, diplomati, aventurieri etc., s-a lansat public actul de nastere al viitoarei UE, respectiv declaratia Schumann. Acesta contine textual intentiile de recolonizare a Africii, motiv pentru America sa intervina viguros si sa bage batul in stupul african, ca sa mai potoleasca din poftele colonialiste europene.
Ar mai fi multe de spus despre aceasta rurala cu ifose urbane, Franta, dar vor mai aparea si alte ocazii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://m.hotnews.ro/stire/24621265
O foarte pertinentă analiză.
Nu înțeleg cum ne-am pricopsit cu bulangiul ăsta de Macrou, care este mult peste cei de la Hamsterdam. Măcar ăia știu ce fac, sunt mici cu puță mare, dar francezii, pe invers, mari cu puță mică. Aș vrea la o masă rotundă în NATO să vină fiecare cu CV-ul cu vitejiile, ăsta al francezilor îl rulează turcii într-o țigare. Demult nu a venit așa duhoare de vodcă de pe Sena, e absolut grețos Manole cu ideile astea de poponar autosuficient, ce se autosatisface cu fantasma destinului Franței. Pro memoria: destinul Franței e festinul Germaniei.
ApreciazăApreciază