De două săptămâni încoace, cașul de la gură nu le tace, tinerilor din facțiunea marxist-narcisistă a Partidului Uniunea Săpați România. Tema iubită de tinerii comuniști este fasci-nația, adică fascismul neaoș din Republică. Au înfierat cu ură proletară fascismul și antisemitismul, niște deputați cu fețe de copii ce urmează să dea examenul de capacitate, citind în Parlamentul României o declarație chinuită ca pe o lecție prost pregătită. Ce să le faci, așa le este meteahna, precum zicea ziaristul Emil Ludwig în De vorbă cu Mussolini*, …conducătorii bolșevici, care se întâlnesc și se controlează reciproc în toate comitetele și ședințele lor perpetue.
Este oportun să deschidem cutia Pandorei acestui subiect tabu, fascismul italian, căci italienii au inventat inclusiv fasciile purtate de Polița Română pe scut, ce să mai spunem de instituții de guvernare și câte-n lume și în stele. Unul dintre adevărurile neplăcute pentru comuniști este că regimul lui Mussolini nu a avut nimic împotriva evreilor, dimpotrivă, imaginea acestuia și filozofia lui a fost născocită și propagată de o evreică deșteaptă și dată naibii.
Pe 8 aprilie 1880 se năștea la Venezia Margherita Sarfatti(Grassini), fiica unui avocat evreu bogat, avocat care se mută din ghetoul Veneziei în celebrul Palazzo Bembo. Margherita îl cunoaște pe Mussolini în 1911, iar din averea sa impresionantă devine sponsor al fascismului, fondând și fiind redactorul șef al revistei Gerarchia, revista oficială a Partidului Fascist Italian. Margherita renunță la poziția de consilier de propagandă al lui Mussolini în 1938 pentru a nu-i încurca politic pe fasciști atunci când Italia adoptă fără multă voie Manifestul Rasei(Manifesto della Razza) și pleacă în Argentina și Uruguay.
Tot zilele trecute am auzit scos din cutia milei anti-fasciste cuvântul iredentist, firește folosit cam trist, de niște liberali ocupați cu lupta subversivă împotriva etimologiei. Italienii au inventat acest concept, dar ca pe un curent de opinie, care însemna extinderea teritoriului național pentru a cuprinde pe toți etnicii italieni. Cuvântul este apropiat ca origine cu iradiere, dar și cu radiere, pentru ștergerea din mințile obosite de clișee a acestui cuvânt folosit greșit. Cam toți românii care vor să se unească cu basarabenii sunt iredentiști, inclusiv șeful de partid liberal al acelora ce semnalează iredentismul.
Ultimul schelet din dulapul fascismului este cuvântul șovinism, folosit de asemenea zilele trecute de aceiași liberali neșcoliți la școala de partid. Chiar dacă am scris anterior de șovinism în excepții de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, legiuitorul a epurat cuvântul din Codul Penal din vechiul articol 317, propaganda naționalist-șovină. Originea acestui cuvânt vine de la jurista Jeanne Chauvin, respinsă la înscrierea în Baroul Paris din pricină că era femeie, avocatura fiind un lucru viril. Afacerea Chauvin îi transformă în șovini pe cei ce susțineau dreptul la egalitatea sexelor și feminismul și în anti-șovini pe aceia viceversa, pe misogini.
Să terminăm tot cu Italia, legea din Cizmă care combate manifestările extremiste se numește Legea Mancino (Legea no.205/1993), legea română în materie, O.U.G. nr. 31/2002 fiind o umbră infidelă a celei italiene. În Italia, legea penală incriminează manifestările extremiste, pe când legea română incriminează ideile și împărtășirea lor, cum zic ”savanții penali”, apologia fascismului.
Ceea ce oamenii politici români și penaliștii savanți nu știu, este că apologia este un discurs de apărare, cum este cel de față, nu unul de propagare, așa cum aceștia nu știu că fasciștii italieni nu credeau în rase, ci în rațe.
Duce și te culcă
*Emil Ludwig-Talks with Mussolini, ed. Little, Brown, and Company, Boston 1933
AMICUS FURIAE 