Văzând imaginea inocentă a Josephinei Baker în uniformă militară, a spus un cititor al blogului că, națiile mari își pun însemnele puterii pe uniforme. În cazul Josephinei era pe beretă, însemnul puterii fiind o pasăre, una mică. Josephine Baker a lucrat pentru Rezistența Franceză poate cu ciripitul sau cu pasărea, fiind mai negruță și frumoasă, făcând în tinerețe furori, iar la bătrânețe a făcut furou. Poate a lucrat la sentiment, sau poate doar a mimat iubirea, așa, doar să îți plătești privirea.
Josephine Baker venea din New Orleans, fostă colonie franceză din America iar imaginea ei cea mai iconică a fost acea a dansului lasciv cu catrința de banane, sugerând o origine bananieră, ca a oricărui african neserios, erotic și lucios. A trecut vremea coloniilor, iar francezii au lucrat în fel și chip, cioplit, să se împace cu trecutul colonial. Dar nu s-a împăcat colonialul cu ei, care i-a tot sâcâit și hărțuit, până 10 negri mititei* le-a dăruit, o echipă națională, să o tot așezi pe sfoară, pe furiș, pe-acoperiș.
Partea asta post-colonială a venit în Franța din cauza mizeriilor și rahatului lăsat în colonii, fiind afectați mai ales la colon, când le-au pușcat mațul gros din cauza bunăstării și din cauza bananelor care le-a tot strâns burta. Acum, de când Emmanuel Macron s-a căsătorit cu bătrâna, va începe o nouă eră, aceea de după bătrâna, era post-gerovitală.
Francezii mai au în afară de Turnul Eiffel diferite simboluri naționale, cum sunt baghetele, cartofii ”pai” sau spălătoriile ecologice. Aaa, să nu uităm Republicile, Renault, Citroyen, Proasta de Azur. Care este poanta cu spălătoriile ”ecologice franceze”? Bat francezii covoarele de praf cu baghete și franzele fără gluten? Aruncă pe covoare cu parfumul lui faimos, Canal no.5? Că de bătut militar nu sunt în stare să bată pe nimeni, eventual te bat la cap să le semnezi hârtii să îți ”tehnologizeze” fabricile. Pe cartofii pai s-au bătut cu belgienii, pe patente și invenții, care a fost primul ce a tăiat cartoful și l-a prăjit.
S-au tot umflat francezii în pene de marea lor descoperire, vinul spumant, zis șampanie, iar apoi au hărțuit toate țările să nu mai folosească cuvântul Champagne, se plângeau la toți cu lacrimi de crocodil și amenințau cu proteste. Care e șmecheria cu șampania? Că le place la femei și la gay? Că alcool nu are, dacă o compari cu alte băuturi serioase, e ca diferența dintre Inchiziție și Biserica Catolică. Nu știți care este diferența? Păi iezuiții erau mai catolici decât Papa, iar șampania e puțin mai alcoolică decât apa. Cam asta e, apă chioară.
La final, ne uităm la simbolul lor, Republica, nu cea a lui Platon, ci acea a lui Planton, că au rămas blocați pe Republica no. 5, ca și parfumul Chanel. Treaba cu republicile e ca și cu căsătoriile. Te lepezi de nevasta bătrână, pe care ai uzat-o fizic și moral, iei una tânără și apetisantă și te-ai făcut ca nou. Indiferent la a câta căsătorie ești, sau Republică, ai schimbat doar consoarta, nu și soarta, rămâi tot un fustangiu care aleargă după una tânără. Asta până i se face familiei latine silă de tine și te face cu macrou și cu oțet.
LA MULȚI ANI FRANȚA!
De la egal la Senegal
* Agatha Christie-10 negri mititei. Faimosul detectiv Hercule Poirot era belgian, și se mândrea cu asta
P. S. Dacă iubiți totuși Franța, să nu vă simțiți jigniți, doar cântați după mine:
A venit vacanța, cu trenul din Franța,
Hai copii la joc, cărțile pe foc.
AMICUS FURIAE 