Când ai de-a face cu angajați ai Statului, cu organe ale statului, constați că aceștia se arată față de noi, muritorii, atât de importanți încât te fac să crezi că ei sunt cei ce fac dimineața cafeaua lui Dumnezeu sau că îi aduc ziarul și îi deschid ușa când merge la job. Nu tonți, dar cei mai mulți sunt.
Zilele trecute i-au dat drumul din spital Sfântului Părinte de pe Sfântul Scaun, după ce acesta s-a operat la colon. Nu a fost o operație la Cristobal Colon*, unde ar vrea Black Lives Matter să ne opereze pe albi, ci la celălalt colon, de nu poți să pui tifon, doar pampers. Dacă îl operau pe Papă la stomac, pentru îngustare de stomac, îî puteau spune apoi Strâmtul Părinte.
A fost internat Papa Francesco pe Sfântul Pat, iar operația a decurs cu bine. A fost bine până a cerut Papa să fie alimentat cu plasmă, dar nu vă speriați, era o plasmă de perete, pentru meciuri. S-a uitat Papa la finala Copa America, unde a învins Argentina, și la Finala Euro 2020, unde a învins Italia, iar Papa s-a bucurat în dublă calitate. După ce s-a văzut de două ori campion, Papa s-a culcat mulțumit și a dormit somnul cel de meci.
Știți de ce la Vatican se aleg doar papi bătrâni și eventual bolnavi? Mai întâi pentru că oricum se moare la finalul vieții, boala lungă fiind moarte sigură, și apoi, să aibă o experiență de viață viitorul Papă. În doilea rând, poate că o fi Banca Vaticanului bogată, dar pentru un papă ce bolește se cheltuiește, sac fără fund, îi duce la papă de lemn.
Partea juridică a textului, este cu o răspundere, a comitentului pentru fapta prepusului**. Pun pariu că juriștii pudici s-au gândit la prepuț când au auzit aceste cuvinte rășinoase, dar esența lor tot nu a fost pricepută. Raportul de prepușenie este ca un raport de prepuțenie, adică prepusul este legat de comitent întocmai precum prepuțul de organul masculin, iar organul răspunde pentru fapta înaintașului, a celui ce merge în fața lui, în numele lui.
Asta este doar în teorie, după principiul capul face, capul trage, dar nu în practică, unde Statul spre exemplu, nu răspunde pentru faptele prepuțului, ca și când nu ar exista prepușenia. E ca și când Statul e circumcis de funcționarii săi, iar ei umblă în numele său și fac pofta Statului cu cetățenii. Prepușii statului, funcționarii, adică cei ce fac statul să funcționeze, nu răspund niciodată pentru faptele lor de serviciu, dar nici Statul. Prepușilor li se spunea pe vremuri comis, că acela o comitea, adică săvârșea fapta, dar răspunderea era a comitentului, a celui ce i-a spus să facă.
Dacă am amestecat sacrul cu profanul, să spunem că ieri a început pentru credincioșii musulmani sărbătoarea Aid-al Adha – Sărbătoarea Sacrificiului, care onorează cerința lui Dumnezeu către Profetul Avraam (Ibrahim) de a-l sacrifica pe fiul său Isaac(Ismail). Avraam este iertat de la sacrificial uman, în schimb legătura cu Dumnezeu este făcută prin sacrificarea berbecului iar în plan trupesc cu tăierea prepuțului.
Ce s-a spus, s-a scris, nu este bine să ne uităm în urmă, ci e bine să ne uităm în turmă. Ar da bine o lege în care prepuții Statului să răspundă pentru ceea ce fac și semnează, după cum spunea un inginer din Sibiu, cu p*la și semnătura nu te joci, că plătești toată viața. Așa cum noi plătim la Stat greșelile, să plătească și Statul, după principiul deochi pentru ochi, linte pentru dinte.
Instanța de fond de ten
*Cristofor Columb
**art. 1373 Cod Civil
AMICUS FURIAE 