Margaret Thatcher, primul-ministru al Marii Britanii între 1975-1979 a fost supranumită Doamna de Fier, deși îi puteau spune doamna de fiere, pentru că le-a fost de amar militanților Armatei Republicane Irlandeze în timpul domniei acesteia. La fel, cancelarul Germaniei, Angelica Merkel, a fost supranumită Cur-de-Fier, pentru că nu o putea nimeni f=te în politica germană.
A venit și rândul nostru, ca rândași ce suntem, să dăm Țării un prim-ministru, dar de lemn, pe generalul Măciucă. Acesta a fost însărcinat de către Marele Mut să formeze guvernul minor al PNL. În CV-ul generalului Ciucă scrie că este general în retragere, acum membru PNL, ca un membru al porcului. Nu știu cum vine asta cu retragerea, ne putem gândi doar la metoda retragerii, când nu vrei să faci copii, dar acum, acesta fiind în politică și nemaifiind militar, este un fel de generalus interuptus. Probabil generalul în retragere este acela ce se retrage de la comandă și devine o comodă, cu pensie și trai bun.
Vestea că vine prim-ministru un general de esență tare a fost primită cu tristețe de liderul UDMR, Kelemen Humor, acesta afirmând că generalul este o bâtă peste picioarele strâmbe ale democrației românești, oricum șchioapă și cu un grad ridicat de handicap. Celălalt nemulțumit al situației generale, Dacian Cioloș, a declarat în mod zootehnic, supărat că ciobanul pe sat, pentru că nu a fost votat, că USR nu va gira un guvern mioritar al PNL, ca atare va trece în opoziție.
Nu s-a uscat cerneala pe hârtia numirii, că generalul Măciucă și-a făcut cabinetul, din lemn și câteva cozi, de liste și de topoare. Astfel a reapărut în peisajul de toamnă, la Justiție, Cătălin Prădoiu, cunoscut pentru legăturile sale cu fostul PDL, neam de Predatori în bugetul Țării.
Tot în cabinet, dar pe o altă cracă, la Ministerul Muncii s-a așezat Raluca Urcan, care va tot sui în copac până va catinda, la cea mai înaltă cracă în stat. Ajungând la Sănătate, sau aceasta ajungându-ne pe noi, s-a desemnat Nulu Tătaru, căruia i se reproșează că s-a concentrat în anteriorul mandat doar pe Covid, iar pentru bolnavii cronici nu a făcut nimic. La Educație, și-a păstrat portofoliul și fotoliul Sorin Tâmpeanu, cunoscut pentru umbra aruncată ca o aripă protectoare peste plagiatori, breasla de copiatori.
Toată suflarea românească, atât cea infectată cât și cea sănătoasă așteaptă de la domnul general să ne califice pe undeva, cum ne califica generalul Emeric Ienei cu naționala de fotbal. Prima măsură de apărare a țării, dictată de Ciucă, a fost să bage masca în oameni. De lunea ce urmează, toată lumea va purta camuflaj de mască în toate locurile publice, dar și în cele pudice. A doua măsură a fost să interzică nunțile și pe nuntașii ce partizanau cu Covidul, ăia ce făceau rezistența în nunți și cumetrii. A treia măsură, dictată de generalul din teatre de operații, a fost să cheme toți actorii politici să participe la votarea guvernului. Sper că nu se apucă să facă operații cu actori, că nu aș vrea să mă opereze Dan Puric, licuriciul rus cel mic, cel cu cruce pe buric.
Următorul lucru pe care îl va face guvernul, după ce se va vota în Parmanentul României, va fi să discute despre PNRR. PNRR sau Planul Național de Redresare și Reziliență, este un fel de Planul Marshall, dar la noi se va spune Planul Mareșal, pentru că se va condamna la moarte, după ce s-a folosit și uzat. Treaba asta cu PNRR-ul, în care din 80 de miliarde de Euro am primit în fapt 30 de miliarde, e o frecție la piciorul de lemn al generalului. Românii vor ataca conform planului și vor lua prizonier bănetul UE, până ne vor înfrânge cu cerințe absurde, cum este transparența.
Dar, așa cum a început PNRR-ul până acum, să arată că este un fel de PUNR al secolului XXI, cu panglici tricolore și interesul național, care debutează cu entuziasm și se termină cu sloganul ”Să vină Ursula*, să ne dea cu pensula, iar noi să stăm și să b***m ****”.
Ca să terminăm cu generalul, spunea Panait Istrati că niciodată după bâta căzută în colbul drumului nu se apleacă o persoană cinstită.
Să vedem pe cine apleacă generalul Măciucă, până pleacă, călare pe o știucă năucă.
Xenon, Prințesul Războinic
*Usula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene.
AMICUS FURIAE 
Sunt momente in care pulațiunea trebuie să înțeleagă că este controlata cu o bâtă de fier. Și ea poate fi ușor convinsă de chestia asta. Bâtă de fier din cap este mai utila decât cea care ar putea-o lua pe cocoașă pe marginea drumului. Asta este mersul hotărât al lucrurilor .
ApreciazăApreciază
Da, bâta din cap mlădește din copilărie, apoi devine ditamai propteaua. Dacă la început se băgă între spițe, se ia trântă cu nasul spart, când e proptea susține întreaga gândire, care s-ar prăbuși altfel ca un perete vechi. Vai de cei ce nu au proptea! Fug gândurile din cap. La unii bâta e scurtă, arată ca vârtejul de lemn de la latrină, dacă s-ar deschide ușa, s-ar vedea dezastrul de la om din gândire. În loc de gândire de calitate, tabloide, pânze de păianjen. Chiar și fără vârtej se poate „ghici” după mirosul pestilențial al vorbelor.
ApreciazăApreciază