Cârpe diem

De cum se apropie alegerile prezidențiale, președintele Franței, Emmanuel Macrou se zbate ca peștele pe uscat, cum să ridice moralul cetățenesc. A pus Macron pe vopsitorii prezidențiali să schimbe nuanța de bleumarin pe steagul Franței, să arate că ține steagul sus, așa cum trebuie ținut la tinerețe. Nu e ținut pe uscat doar de alegeri, nu de acolo i se trage. În loc de bleumarin putea să inventeze nuanța de bleuscat, că doar nu merge la pat cu Simone de Budoir, ci cu Prima Toamnă.

Dacă textul este despre steaguri și stemele de pe ele, să știți că acestea se tot schimbă, cum ziceau latinii, sunt trecătoare, cârpe diem.

Spre exemplu, Austria, știți că are două benzi roșii și între ele una albă, pe orizontală. Austriecii au benzi doar pe steag, Benz adevărat au germanii, pentru că aceia sunt germani adevărați, austriecii sunt germeni ce au benzină, de la alții. Stema Austriei este o acvilă cu aripile desfăcute și picioarele crăcite, ca o găină călcată de tractor, iar picioarele au niște cătușe, cu lanțul dintre ele rupt. Cătușele rupte te duc cu gândul la imnul României între 1948-1953, Zdrobite cătușe. Nu știu de unde s-au inspirat austriecii, poate din casa domnitoare de Jafsburg, care punea gheara pe bogățiile altora, iar ei au pus semn pe steagul nou că e liber la furat. Poate cei furați se vor inspira în eliberare, să își pună ei pe stemă zdrobite căpușe.

Stema României așa cum o cunoașteți, e acvila ce ține în plisc(nu cioc!) o cruce, are o cușmă tip coroană regală iar în burtă alte vietăți, ca și cocoșul moșului din poveste, ce a înghițit averea boierului, cu cetăți, pești, animale de povară, orătănii, mă rog, ce e la casa românului. Se pare că toate desenele din burta acvilei ne reprezintă, adică, reprezintă regiunile României.

Cum era oare, dacă Statele Unite aveau pe steag, în loc de stele, animale și păsări, reprezentând cele 50 de state componente? Era ca la grădina zoologică, animale după bare, sau ca un reportaj National Geographic, depre animalele din Emisfera Nordică. Dacă aveau americanii concurs de idei de stemă, cea mai bună era să deseneze arca lui Noe pe steag, că în vapor încăpeau toate animalele și păsările plus cheresteaua șutită de austrieci.

În limba română cuvântul steag e din limba germană, cuvântul drapel din franceză, e comun cu draperie și drapat, iar cuvântul stemă din limba greacă. Se spune, neoficial, că steagul României are culori masonice de gradul 2, că atât s-a putut atunci, celelalte culori ”bune”, alb, negru, fiind rezervate țărilor masonice de primă clasă. Se zice în limbajul conspiraționiștilor că steagurile cu culori puține sunt ale țărilor masonice premium, apoi urmează culorile în ordinea claselor masonice și licuricești până la steaguri cu culori urâte și steme bizare.

Ce să spunem despre steagul Chinei, cu atâta roșu și 5 stele, din care 4 mici și una mare? Ei spun că roșul reprezintă revoluția, iar stelele mici poporul chinez unit sub conducerea marii stele, Partidului Comunist. Steagul putea la fel de bine să reprezinte pe Moș Crăciun și popoul chinez ce stă și vă ambalează ornamentele pentru pomul de iarnă. Apropo de stele, dacă ne era contemporan Eminescu, știți cum începea poezia La steaua?

La China care-a răsărit,

E-o cale atât de lungă,

Că mii de plastic a muncit,

Din urmă să ne-ajungă.

Melc Gibson