Analul Mânecii

Au băgat-o pe mânecă britanicii în Canalul ce desparte Anglia de Franța cu cei 27 de imigranți care încercând să își facă o viață mai bună, au și primit-o, viața de apoi, s-au dus pe apa sâmbetei. Canalul Mânecii este un cimitir al navelor scufundate și al avioanelor din Al Doilea Război Mondial, pe fundul lui trăind laolaltă cu aviatori, marinari și migranți celebrul jazzman american Glenn Miller, cântând standardul lui In the Mud.

Nu are rost de discutat cine poartă vina pentru migranții morți, premierul Borît Johnnson sau președintele Emmanuel Macrou, pentru că amândoi s-au tras pe fund. Cert este că, Maron nu îi poate opri pe migranți, nici cu zidul făcut de Zidane, dar nici Johnnson cu vânătorii lor de germani și de prințese, cu papanazzi.

Vorbind despre viața bună, fostul teritoriu de sub Coroana Britanică, Barbados, s-a proclamat drept Republică, invitându-l pe Prințul Charles la ceremonie, acesta vorbind firește despre sclavie, fără mândrie. Barbados a pus președinte pe o femeie, o indigenă, care a ridicat steagul Republicii Barbados. Poate trebuiau și ei să schimbe numele țării, eventual în Republica Spânos, că băștinașii nu prea aveau păr pe ei, sau în Republica Costumos, după hainele occidentale ce le poartă.

La antipozi, cum ziceau grecii la regiunea de sub burta Ecuatorului, poate că ați văzut pe ministrul de externe al Noii Zeelande, pe doamna Nanaia Mahuta. Dânsa este o indigenă maori, care are bărbia tatuată, de lumea o trage de mânecă la întâlniri să îi spună că e murdară la gură sau i-a curs pe buze cerneală din stilou. Doamna Mahuta este politician, dar cică nu îi curg din gură bale sau mizerii ca politicienilor de la noi, tatuați pe baraba cu boala lui. Depinde de unde vin și politicienii, la arabi politicienii au covoare de rugăciune, pe când la noi au covoare de furăciune, pe care se roagă să nu îi prindă.

Să trecem de la pechinezii politici la cea mai mare democratiție din lume, America, aceea condusă de bărbați. Americanii sunt mari inventatori, de pe vremea lui Franklin, când au inventat paratrăznetul, tot atunci inventând secretarul de stat, care este cu rangă de ministru. Americanii sunt deștepți inventând secretarul de stat, doar ca să se ferească de pericolul european al secretarei de pat, pentru că o secretară de pat, din aceea cu fustă scurtă, e mai periculoasă decât un secretar de stat tuns scurt.

În orice caz, America a inventat multe chestii bune, cum este invenția din limba de lemn diplomatică, exprimatul îngrijorării. Cred că ați văzut în multe comunicate ale Ambasadei SUA că ei își exprimă îngrijorarea pe diverse teme, foarte des, așa de des cum ne scărpinăm noi în cap când nu știm ce să facem, de gândurile ce ne-au infestat precum păduchii. Americanii exprimă îngrijoararea după cum urmează. Se pun la birou, iau o foaie de hârtie în antet cu vulturul, și se pun pe scris: ne exprimăm îngrijorarea cu privire la …., se semnează și ștampilează, o pun în plic și o trimit la ăia ce i-au îngrijorat, să știe, să fie la curent. Dacă vor să sublinieze îngrijorarea, după ce au scris, iau un marker(cariocă pe limbajul nostru), nu Milan, că nu e serios, ca italienii, ci Schneider, că sună a german, dau cu carioca roz sub îngrijorare, o dau la poștaș și e bine.

Ambasada SUA și-a exprimat îngrijorarea cu privire la exmatricularea lui Cristi Danileț din magistratură. Vă dați seama ce îngrijorat este președintele Biden, nu poate să doarmă, cum e bătrân, nu era destulă problemă de rezolvat cu Ucraina, mai e și cu Danileț. Zicea colegul de birou, păi nu era mai simplu CSM să îl dea afară pe Danileț de pe Tik-Tok decât din magistratură? Îl scuteau pe Biden de insomnii, iar Danileț nu ajungea din judecător boschetar, să taie frunză la câini.

Alfa și Omerta