Cea mai bună dovadă a ”românizării forțate” a maghiarilor este că aceștia s-au damblagit și s-au prostit, fac lucrurile exact ca românii, fără cap, doar să fie făcute.
S-au apucat ”oficialii” din Odorheiu Secuiesc să facă stemă la municipiu, ca o carte de joc ungurească, un braț armat cu zale cu o sabie care împunge capul unui urs și o inimă, iar deasupra o coroană. Inima știm a cui este, a românilor, secuii locuind în inima țării. Capul de urs nu știm a cui e, dar nici Parchetul General, care anchetează ”cazul” pentru instigare la cruzimi contra animalelor. În loc să îl ancheteze Parchetul General pe Ghinion Iliescu pentru măcelul de la Revoluție contra animalelor ce suntem, procurorii fac curat pe stemele ungurești. Despre ce cruzime este vorba? Brațul cu sabia arată ca un șiș-kebap, cu o cărniță, o roșioară, ca pe cărțile ungurești cu vânătorul înfrigurat.
Trebuia Parchetul General să lase ”profesioniștii” jocurilor să facă cărțile în Secuime, SRI-ul, că ei se pricep să joace șoptică cu populația. Securitatea a jucat în 1989 la Timișoara pe popa prostu, au făcut careu de arși, pentru ca apoi să piadă partida cu Armata ce a tras, cărțile bune, jucând la cacealma regele și regina.
Să revenim la săbiile ungurești, iatagane drepte și curajoase. Trebuiau secuii să pună pe stemă o secure, nu o sabie, că nu e Ținutul Săbiesc, e ținutul din scurt al lui securici, pentru că ei militează pentru anatomie. Săbiile, brațele și coroanele trebuie să fie puse pe stemă la Mehedinți, unde este Principatul Strehaia, brațul de fier vânjos simbolizând curajul cu care se sar gardurile după metalul prețios, recompensa fiind tot metal, gratiile.
Vorbind de simboluri, așa cum au pocăiții pe autoturisme pești cu Isus în burta lor, ar trebui judecătorii să își pună pe mașini balanțe iar procurorii nuiele, că doar și ei cântăresc greu și mătură venituri consistente de la Ministerul Justiției.
Statul ar trebui să aibă ca simbol al funcționărimii au scaun, pentru cei mărunți, un fotoliu pentru șefi, iar pentru demnitari ditamai tronul. Dacă ați văzut la TV, marii demnitari ai lumii, Putin, Erdogan sau Zelinski au tronuri aurite, de parcă sunt niște bulibașe de stat, cum se zicea în vorba veche, mare la stat.
Dacă țineți minte, după operații, vine doctorul îngrijorat să te întrebe dacă ai avut scaun, iar dacă ai avut, este fericit, semn că bunăstarea vine de la scaun. Scaunele nu sunt pentru toată lumea, doar pentru cei mai necăjiți dintre cetățeni. Funcționarii statului sunt aceia dintre cetățeni care nu sunt în stare să se angajeze la ”privat”, iar atunci intră în grija statului, care le dă salarii, să nu moară de foame și să poată avea scaun.
Să revenim la cei preocupați de scaune, în trecut fiind mai multe, pentru că lumea nu se spăla pe mâini și făcea dizenterie administrativă. După cum nu cred vă amintiți, sașii din Transilvania au avut Ținutul Șapte Scaune, care cuprindea cetățile Sibiu, Brașov, Mediaș, Sighișoara, Sebeș, Rupea și Bistrița. Au avut și secuii la fel ca și sașii, 7 scaune, care s-au păstrat ca denumire la județul interbelic Trei Scaune, cu sediul la Sfântul Gheorghe. În mod total curios, stema Județului Trei Scaune semăna izbitor cu cea propusă pentru Odorheiu Secuiesc, doar că lipsea capul de urs, erau alta capitala, erau oamenii de calitate, etc.
Dacă stema municipiului Odorhei pică, poate cade și capul de urs ce a propus-o, dar nu de pe scaun, dacă capul este plecat după proverbul cu crapul plecat scabia nu-l taie.
P.S. Nu v-ați gândit niciodată că sensul proverbului este de a se roi, de a se duce din prostul ocupat pe scaun?
Julio Igrasias
AMICUS FURIAE 