Plafonarea crețului

A trecut legea din Parlament legată de plafonarea prețurilor la energie, militând cu sinergie, să intrăm în letargie. Dacă tot s-a apucat guvernul să plafoneze prețurile, ar trebui să le dea o mână de lavabil valabil pe plafon, cu ioni de argint și teflon.

O metodă bună de plafonare a prețurilor la energie și la gazele naturale este micșorarea prețului la alimentele ce produc gaze, varza și fasolea, și micționarea prețului la produsele diuretice. Plafonarea prețurilor este montarea unui tavan artificial la preț, acesta fiind o falsă construcție economică, pentru că noi trebuia să avem acoperiș la capul ce a gândit liberalizarea prețurilor, că fără acoperiș ne-a plouat în cap și s-au ușurat porumbeii pe materia cenușie.

De pildă, președintele Senatului, Marcel Ciolacu  a spus că acesta  nu poate da o opinie despre prețul gazelor. Păi de ce l-au pus pus președinte la Senat, unde ar trebui să stea bătrânii țării, aceia ce produc gaze? Pentru că Marcel încă nu e copt la cap, de aia nu poate da o opine în ceva, că el s-a chitit pe plafonarea gândirii,  să nu aibă tensiune oscilantă la idei, ci eventual un curent continuu de 9 clase, pardon volți.

Pe de altă parte, Ministrul Energiei, domnul Virgil Popescu, dădea ieri, de la tribuna Parlamentului, niște scuze penibile și vina pe prețul fixat de Vladimir Putin la gaze. În logica ministrului Virgin, dacă tot nu ne poate cuceri Putin, fiind românii înarmați cu scobitori până în dinți, s-a gândit Vladimir să ne facă să dârdâim, mărind prețul la gaze. Soluția ministrului este ca românii să strângă țeava și să facă economii la portofel. Altceva nu l-a dus capul când a vorbit despre soluții, decât să fim mai economi. Domnul ministru e econom la idei, la fel cum sunt și sconcsilierii săi.

Nu mai era nevoie de nicio lege cu plafonarea, oamenii ăștia din Parlament locuiesc de mult pe podișul obrazilian Mațo-Grasso, cu meniul zilei ciolan afurat, să îi lăsăm în capace.

Cine se plafonează în schimb, este Parchetul General, care a deschis două dosare penale liderilor AUR. Primul, pentru altercația de ieri, lui George Simion care i-a pus mâna în rât ministrului Energiei, după ce i-a spus acestuia hoț. Ministrul, îl loc să se bucure că l-a elogiat, a sărit ca butelia libaneză în aer că a fost agresat fix de ziua anti-bulling.

Cel de-al doilea dosar penal, cel mai interesant, a fost deschis lui Călin Georgescu, pentru că a spus că cei doi damnați ai istoriei României, Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu, au făcut și fapte bune. O să ceară procurorul general meditații de istorie lui Ioan Aurel Pop, ca să scrie ceva și în favoarea lor, și în defavoarea sa, a procurorului.

Dacă de Corneliu Zelea Codreanu am mai scris, este vremea să scriem și de Ion Antonescu, mai ales că azi e o zi specială legată de el, la fel ca și înregistrarea dosarului la Parchet. Astăzi, 8 februarie, s-au împlinit 115 ani de la începutul Răscoalei din 1907, când țăranii din satul Flămânzi s-au ridicat sătui de sărăcie și au cerut pământ, nu de la arendași, ci de la pușcași. În 1907, tânărul locotenent Ion Antonescu a condus ostilitățile cu jandarmii care le-au dat pământ țăranilor. Anul 1907 a fost unul crucial pentru reforma agrară din 1921, pentru că la momente cruciale se pregătesc crucile și apoi se trage, concluzia. Ironia e că Antonescu a murit împușcat de ăia care vor lua pământul de la țărani.

Să revenim la Ion Antonescu, cel Mare, care a dat ordinul de începere a Războiului contra Uniunii Sovietice. Acum, că avem tot un general la conducerea țării, pe Nicolae Ciucă, nu e așa că așteptați niște vorbe sfinte de la el, date subalterilor? Cam cum ar suna? Vă spun eu cum.

Ostași, vă ordon, creșteți brutul!

Stalin și popoul rus