Veniți de luați ruină

Cum săptămâna ce s-a scurs a fost ne-sărbătorită Ziua Fondării Romei, pe 21 aprilie, ar trebui câteva cuvinte despre romanii ce au ajuns pe meleagurile noastre, aducându-ne invazie, lege și tocmeală. Când s-a făcut invazia romană în Dacia, legionarii nu s-au apucat de jefuit, cum au făcut rușii în Ucraina, ci de jelit, văzând ce sălbăticie și frig au găsit în Dacia. Nu aveau ei ce jefui pe daci, că străbunii trăiau în bordeie, vorbeau cu jivinele pădurii, iar de săraci ce erau, se rugau la un singur zeu, că atât îi ducea desaga.

Vorbind despre invazii, ajungem iarăși la Cezarul de Răsărit, Vladimir Putin și la muscalii săi, care au mers să de-nazifice Ucraina de mașini de spălat și covoare, că doar nu se întorc soldații cu mâna goală acasă. La ce ură au rușii din Kremlin pe tot ce este fascist și nazist, respectiv pe cămășile negre și brune, cum apar culorile alea pe undeva, cum vin rușii să le stârpească. Cum îți apare un punct negru pe față, cum vine rusul să îl strângă, asemenea unui doctor. Cum ai cămașa neagră la guler, cum vine rusul să o ia de pe tine, să ”o ducă” la spălat.

Rusia socotește Ucraina ca pe un copil al ei, la fel pe Belarus, doar că Belarusul este un copil mai mic și mai ascultător, mai tâmpițel, ce nu iese din voia părintelui când îl trimite la muls vacile și dat balega din grajd. Treaba asta cu invazia Rusiei în Ucraina este ca atunci când erai copil, și te băteau părinții pentru ce nu credeai că ai făcut, sau ce nu credeai că ei știu. Rusia își bate copilul pe considerentul că eu sunt părinte, eu știu ce este mai bine pentru tine. Dar copilul neascultător a început să chiulească de la școala sovietică și să meargă pe ascuns la sala de forță, unde trage la gantere. Când a venit vorba de bătaie, l-a așteptat în scara blocului pe tatăl bețiv care vine trudit de la fabrică, i-a făcut ambuscadă, unde i-a trosnit una de acesta a căzut și și-a spart nasul roșu.

Celălalt copil mic, din flori, al Uniunii Sovietice, Republica Moldova, s-a răzvrătit și s-a înscris singur la școala de șoferi a democrației, Uniunea Europeană. Au anunțat basarabenii cu mare bucurie că au trecut chestionarul de 400 de întrebări pentru aderare, în 10 zile, dar tot au rămas 2.500 de întrebări. Păi la 400 de întrebări, Uniunea Europeană nu îți dă niciun permis, acelea sunt despre mersul pe bicicletă. Dacă știi ce faci când îți sare lanțul, dacă ai voie pe trotuar, dacă ai ochi de pisică, etc.

Pentru permisul de conducere de membru UE, conduci cu instructorul în mașină până știi legislația europeană mai bine ca el. Chiar dacă îți iei carnetul de conducere UE, ca România, circuli cu semnul exclamării pe mașină până ți se face rău, să fie atenți ceilalți la tine, să nu faci accident cu democrația. Poți să dai ”lămâia” jos de pe parbriz, când te lasă în spațiul Schengen și închizi singur capota cu capitolele de monitorizare. Da, dar atunci capeți carnetul și pe macara, și pe motostivuitor, mă rog, toate categoriile vrute și nevrute. În teorie poți conduce pe unde vrei tu, doar prin investiții off shore nu ai voie, că acolo se fac cursuri pe bani mulți de ăia cu mașini economice puternice, atât de mulți, încât te împrumuți din bancă să iei lecții de imaginație.

De când a început războiul, pardon, operațiunea specială, s-a tot vorbit despre ambuscade, iar noi trebuie să lămurim  ce e cu ambuscada. Termenul vine din limba italiană, de la bosco, adică pădure, unde te așteaptă și pândește inamicul, ascuns printre copaci. La fel în engleză, vine de la bush, adică de la tufiș. La englezi e de la tufiș, pentru că englezii nu au păduri, că le-au tăiat, ei, romanii, nu mai contează. La englezi, inamicul te pândește din tufiș, unde stau și alți inamici, ambuscații gândirii cu capul ascuns între urechi și pantalonii pe vine. La aceia, chiar nu au ajuns romanii să le facă latrine, și nu mai ajung, e păcat cu c de sănătatea publică, că murdăresc natura.

În sfârșit, să tragem o concluzie cu Ucraina, ca o salvă a gândirii slave. Dacă este pentru istoria care vine scrisă despre zilele pe care le trăim cu războiul din Ucraina, să știți că rușii nu mai scriu istoria ca străbunii lor suedezi, cu rune, ci cu ruine.

Led Tolstoi