Dacă ați fost vreodată la stadion ca suporteri, ați stat în public, spectatori la dejucătorii de fotbal, ”folbaliști” pe care ați plătit să îi înjurați, după cum sunt și ei sunt plătiți gras să joace slab și să se lase înjurați.
Cum vine chestia asta cu publicul și privatul? Publicul ar trebui să fie ceea ce aparține tutulor, cum zicea Ceaușescu, iar privatul este partea acea intimă a fiecăruia, pe care nu o împarți, cum nu împarți locul când te duci la privată.
Dacă este blog juridic, să facem o distincție cum se utilizează proprietatea publică, iar prima distincție este că treburile astea trebuiau explicate la școală, din clasele primare, să nu ajungă oamenii mari să se comporte ca niște primate, iar apoi ca primarii.
Diferența dintre public și privat au făcut-o romanii, care aveau toaletele publice, un fel de bancă lungă cu găuri și un pârâu dedesubt, să vadă toată lumea ce a mâncat cel de lângă el, că nu e trădătorul ce a mâncat curmale din țara punilor sau prune din țara hunilor.
Asta care cum vine, vorba lui Caragiale, este că publicul aparține tuturor și nimănui în parte, inclusiv lucrul ce îl face Statul, misterios în ministere. Dacă să zicem, xerox-urile și telefoanele din instituții sunt ale Statului, ar trebui să le putem folosi la liber, fiind a tuturor.
Ia încercați să dați buzna într-un birou de la primărie, când își prepară cafeaua pe la ora 10.00, să le spuneți să vă facă o copie xerox după buletin. Sau să zicem, dintr-un birou de judecător, să comandați o pizza de pe telefonul instituției, pe care să o mâncați pe scări, afară, să îi curgă jandarmului balele ca unui lup. Sau când vedeți o mașină de Poliție sau de Garda Financiară, să îi întrebați în ce direcție merg, să vă ia vreo două stații de autobuz, că aveți drum comun și circulați pe drumul public.
Nu cred că o să vă lase, în niciuna dintre aceste situații, și o să vă explic de ce. Ei or să zică că au reguli de funcționare și că nu sunteți ”persoană autorizată” să utilizați bunurile Statului, iar apoi, că pe ei îi controlează Curtea de Conturi cum cheltuie banii voștri. Curtea de Conturi e un fel de ”hărțuitor financiar”, ce umblă să pipăie autoritățile Statului, să știe cum s-au cheltuit banii, dar înainte fluieră după ele ca să se știe că le face curte, la conturi.
Spre exemplu, capsatorul de pe masa domnului prefect este proprietatea privată a Statului, sau brăduțul odorizant din Mercedesul cu care circulă Președintele țării. Tot proprietate privată a Statului este și iatacul prezidențial și prosopul din baia lui Iohannis, pe care nu îl va lua acasa când se termină mandatul, că nu e de la hotel iar Președintele nu e la ski, să își ia suvenir.
La final, să vedem care este treaba cu depravarea. Cuvântul ăsta ce nu se mai folosește des îi desemna pe aceia care în loc să lase lucrurile în privat, să zicem scobitul în nas, o făceau sau aduc în public. De-privați sunt vedetele care povestesc la televizor viața intimă sau popa acela care și-a pipăit enoriașa la spovedanie, la locul de muncă, în loc să o pipăie în timpanul său liber, acasă.
La un alt text vorbim de autoritățile statului ce abuzează de puterea lor, adică de autobuzul de putere.
Curtea de Ponturi
AMICUS FURIAE 