Cei mai mari dintre cititorii blogului, care aveau vreo 10 ani împliniți pe la Revoluție, își aduc aminte cu neplăcere cum după 15 septembrie, când începea școala, se dădea startul la fuga după castane. Cei mai mici și mari dintre școleri, cu părinți și bunici cutreierau parcurile și aleile, ca în Goana după meteor, cu plase de rafie și de pânză, să strângă castane să le predea comuniștilor. Nu știu ce făceau tovarășii cu castanele, dar toată școlărimea se transformase în veverița din Ice Age, se ducea o luptă pentru castane mai acerbă decât lupta de clasă.
Într-un alt registru, dacă mai țineți minte anii ’90-2000 și ceva, au apărut telefoanele erotice, când se suna la suprapreț și se stimula libidoul, verbal, cu cineva necunoscut, care șoptea ”prostii” la celălalt capăt al firului.
Acum după ce au crescut toate prețurile la mâncare, ar trebui să apară telefoanele culinare, să șoptească tot prostii. Omul flămând ar pune mâna pe telefonul mobil, ar suna la un număr Pot Line, iar la celălalt capăt ar răspunge un chef de oală, nu de trib. Bucătarul ar șopti languros ce poate găti, cum ar dezbrăca o ceapă, ce arome are mâncarea pe care o gătește, ce poziție are în farfurie, etc.
Ca să lupte cu foametea prognozată (de ruși) în Europa, tinerii ar găsi soluții inovatoare. S-ar strânge mulți la un loc până ar forma o masă, ca la un chef, iar apoi s-ar invita la un suc gastric, ar invoca telefonul culinar ca pe un înger al bunăstării deghizat în demon al foamei.
Acum că am făcut prologul, să facem și prohodul, textului, să ajungem la ce nu ne doare. Nu știu dacă ați auzit, dar în China, un fost ministru al justiției a fost condamnat la moarte cu suspendare. Treaba asta nu cred că ține de foamete, ține de scris. Cum limba chineză are mii de semne, grefierul era pesemne obosit, a scris liniuța înclinat, iar ”prin” s-a transformat în ”cu”.
Tot în China, niște desenatori de manuale școlare au fost reținuți pentru că ar fi desenat pe băieței cu pantalonii umflați nefiresc, i-au acuzat că vor să scoale lumea la revoltă, sau așa ceva. Bine că nu i-au desenat pe băieței cu buzunarele umflate, că acela era indiciu de îndemn la corupție. Probabil că înainte să aducă scuze la acuze, desenatorii s-au trezit cu buzele și ochii umflați în bătaie, ca data viitoare să vadă realitatea socialistă cu alți ochi.
Am ajuns la ceea ce voiam să semnalez, cu steaguri roșii. A apărut așa cam de 2 ani, dar nu am cumpărat, din scârbă față de tema propusă, o carte extraordinară, Cravata roșie, a autoarei chineze Ji-li Jiang.
Autoarea, care acum locuiește în Marele Satan (SUA, cum zic iranienii), își povestește autobiografic, cum a trăit ca pionieră, Revoluția Culturală din vremea lui Mao Ze Dong. Cartea începe cu prefața unui chinez, tot emigrat, cu o poveste personală. Cei fugiți în afara Chinei au convenit ca cei rămași să le trimită mesaje cifrate, cum e cu Revoluția, o fotografie. Dacă e bine, băiatul din fotografie să stea în picioare, dacă e de rău, să stea pe scaun. Fotografia a venit cu un băiat ce stătea întins pe pat. Nu am aflat dacă avea sau nu flori în brațe sau bănuți pe ochi, dar cartea este de colecție, de citește și dă mai departe.
La final, urări de bine pentru toți liderii noștri, maximi, ca Xi Jinping sau minimi, ca Vladimir Puțin. Cred că știți, după o operație medicală, gradul de reușită al operației este faptul dacă ai sau nu scaun, că te întreabă doctorul, îngrijorat, în salon, dacă ai avut.
Să vedem noi dacă după operația specială din Ucraina, Vladimir Putin va mai avea scaun, sau va sta întins pe pat.
Matul lui Procust
AMICUS FURIAE 