Întrucot de vreo lună creștinătatea s-a pregătit să explice cum trimisul lui Dumnezeu pe pământ a murit și apoi s-a ridicat din mormânt, de două ori, ca la promoții, vom povesti despre trimișii lui Dumnezeu pe pământ, cu treburi lumești.
Italienii spun trimisului/mesagerului inviato, de la via (drum), adică acela pus pe drumuri. Pentru că noi românii de la râmă ne tragem, cum spunea Grigore Ureche, l-am înviat după Scripturi pe președintele Klaus Iohannis, și s-a trimis alesul națiunii drept mesager peste Atlantic, tocmai în îndepărtata Brazilie. Plecați urechea așadar, la cele ce vor urma, ca la o înfricoșată dejudecată.
Plecarea lui Iohannis în America de Sud, în turneu, așa cum fac starurile rock, a coincis în mod straniu cu ajungerea în Sud-America a ministrului de externe al Federației Viruse, Serghei Lavrov, acela de umbă dezgropat cu voia patriarhului Viril. Nu cred că s-au vorbit aceștia doi, dar de intersectat se vor intersecta pe undeva, și se vor vorbi.
Urile bârfitoare vorbesc cum că președintele Iohannis este trimisul NATO pe pământul brazilian ca să povestească cu Lavrov cum să facă pace în Ucraina cele două împărății, Împăratul Roșu din Est cu Împăratul Curcubeu din Vestul decadent. Până la urmă, Iohannis era cel mai bun mesager pentru NATO, pentru că nu vorbește aiurea, să scape vreun colibri din gură, cum fac alți politicieni, constanța sa fiind tăcerea. Președintele cu toate că este liberal, nu va vorbi liber, va citi de pe hârtii mesajul de trimis, potrivit principiului prin foi înșine.
Plecarea lui Iohannis în turneu s-a făcut cu sau fără atașamentul marital, soția Carmen, pentru că nu au spus oficialitățile dacă a luat cu dânsul pe prima nevastă a țării. Nu au spus că au motive întemeiate, să vadă dacă Carmen pune în operă ceva. La ultimele întâlniri oficiale, gurile rele femeiești au spus că s-a îmbrăcat nepotrivit, luând fuste mai scurte decât este protocolul. Acum find în Brazilia, clima caldă și umedă, iar Postul Paștelui fiind trecut, poate apare Carmen la întâlnirile cu brazilienii încotoșmănită topless cu tanga și ceva pănuși de porumb legați la Ecuator, să nu se vadă cât a mai rămas din pădurea Amazoniei. Ultima bârfă oficială este că Iohannis s-a dus în Brazilia să povesteacă cu președintele da Silva, numele lui însemnând pădure, ca trimis de austrieci să vadă cât mai pot habsburgii barbieri Amazonia, pe principiul românesc nu puteți voi fura cât putem noi tăia.
Astea fiind zise, trecem la Extremul Orient, să vedem ce face trimisul lui Buddha pe Pământ, regele neîncoronat al Tibetului și lider spiritual, Dalai Lama. Nu știu dacă știți, dar cel de-al 14-lea Dalai Lama are numele complet format din 7 nume, adică Jetsun Jamphel Ngaeang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso, prescurtat Tenzin Gyatso. Dalai înseamnă în limba mongolă Ocean, iar Lama în limba tibetană fiind Guru. Dalai Lama nu mai trăiește în Tibet de când a intrat China comunistă în Tibet, viețuind brambura prin India ca yoghinii și pe la conferințe, umbând cu premiul Nobel ca și cu o icoană făcătoare de bani, drept care are supranumele Dandalai Lama.
Ajungând discuția la limbi, a făcut înconjurul lumii fapta lui Dalai Lama care a sărutat un băiețel pe gură, șoptindu-i suav să îi sugă limba. Omul și-a cerut scuze, spunând ceva cu tradiția, prostii de astea de adormit copiii. Vedeți, de asta are dreptate patriarhul Kiril că nu e bun ecumenismul. Tradiția asta cu băiețeii și limbile era veche tradiție catolică, se vede că nu este bună amestecarea religiilor. Dar nu este pom să nu greșească, să nu facă și pădurețe, să fie mai catolic decât papa și mai limpede ca apa.
La final, să nu ne abatem de la tradiția blogului, citând din înțelepciunea românească o concluzie pentru vizita lui Iohannis în Brazilia: limba dulce mut aduce.
Fain și Abel
AMICUS FURIAE 