Pentru cei șocați de textul anterior cu Chat GPT, GBT și LGBT, am să le spun să nu fie speriați de litere și sunete. După GBT al Băncii Transilvania mai urma un Q+, adică queer, dar acei clienți ai BT nu prea trăiesc pe la noi. Q+ sunt aceia activi pe burse, dau rest în bitcoin pe post de rest în gumă de mestecat iar fondurile de investiții sunt pentru ei un fel de SRL-uri de apartament. Ia să trecem la relațiile normale, de zi cu zi, la lumea reală, cea absurdă, nu să trăim în pace și curcubeu ci în ciudă și necaz.
Dacă aveți o anumită etate, ați prins jocul Păcălici, acela cu diverse nații și portul lor reprezentativ. Am cumpărat recent unul, ca suvenir al copilăriei și am parcurs cartonașele unul câte unul. Dacă vă aduceți aminte, cartonașele sunt pe perechi și sexe: maghiarul are o maghiară, coreeanul are o coreeană, ș.a.m.d., iar în stânga sus nația are un element simbolic național, ungurii un bici, alții altele, etc. Cărțile se împart pe rând, pui perechea jos, apoi tragi de la adversar să îți completezi nația din mână. Tot naționalul are o pereche, în afară de român. Nu am găsit perechea lui în pachetul cărți de joc. Probabil că perechea românului este Păcăliciul.
Nu știu nici acum, ce vroiau să spună aceia care au inventat jocul. Poate să fii atent pe cine iei în căsătorie, ca pereche, să nu te păcălești, ca apoi fluieri a pagubă cu fluierul acela de pe cartonaș, care se vede că e simbolul nostru național.
Poate că nu v-ați gândit niciodată de unde vine cuvântul soț/soție și ce semnificație au. Nu ne spun nici la Facultatea de Drept nici la Facultatea Vieții, treburile astea le știm genetic doar că nu le conștientizăm. Când căutați soața la o șosetă, o căutați după culoare, model, le puneți una lângă alta să fie de aceeași lungime, le potriviți. Cam așa cu soțul și soția, în capul nostru au aceleași drepturi și lungimi de atribuții. Până la urmă noi, Românii cu R mare, am inventat egalitatea în drepturi între sexe. Nu trebuie să ne zică CEDO, ONU, sau oricine predică treaba cu egalitatea.
În dovleacul nostru, indiferent ce se spune sau nu la biserică și școală, soțul și soția sunt egali.
Mai este o variantă în explicația cu trasul Păcăliciului. Poate ne-au transmis să fim atenți pe cine alegem în politică, să nu tragem Păcăliciul, că rămânem cu el în mână și râd celelalte nații de noi.
Nu știu cum se face, dar României tot Păcăliciul i se arată, surâzător, ca la un Nu te supăra frate.
Toată țara a fost oripilată de cazul din Voluntari cu căminul de bătrâni, un Auschwitz modern, dar cu internet. Autoritatea locală a zis că nu știa, că cutare, că mă-sa, că nu e așa, că e pe dincolo. Gabriela Firea a îndrăznit să spună că de fapt, e un atac mârșav ca să nu poată Domnia Sa, Prințesa, să catindeze la primăria Capitalei. Că o împiedică cineva să se cocoațe pe scaunul de edil și să împroaște de acolo venin ca o cobră de pe cartonașul indianului din Păcălici. Bărbatu-său, nea Pandele din Voluntari, că nu știa, că subordonații sunt de vină, că e infamie, că el era cu atribuțiile lui Pristanda, că numara steagurile, că umbla cu tricolorul pe piept ca un blindaj pe tanc, în exercițiu administrativ.
În perechea celor doi, Pandele și Firea, probabil sunt Păcălici amândoi, dar cu rândul, în jocuri diferite. Treaba cu subordonații care fac șefului pe plac, stă cam așa.
Știți de ce unii sunt tentați să își pupe șeful în fund? Pentru că nu se pot pupa pe ei înșiși, e imposibil să te pupi în fund pe tine. În primării ca a lui Pandele, pupatul în fund este ca o ștafetă, de la cel de jos merge pupatul pe scara ierarhică în sus, ca la leapșa (mâță). Ai fost pupat, dai mai departe. Fiecare sărut amplifică puterea celui pupat, până la șeful mare, căruia i se umple inima de bucurie și de dragoste subalternească, de este vânăt pe buci de la atâtea buze.
Problema la pupatul în fund este cu primul și cu ultimul. Pe primul nu îl poate pupa nimeni, iar ultimul nu mai poate pupa. Pentru ăștia, mintea neostoită a românului a inventat un soclu. Oamenii ăștia au acasă un mic soclu de granit, iar când sunt nesiguri de înălțimea lor, se duc acasă, se urcă pe soclu și se uită mândri ce departe și sus au ajuns.
Pe final, vă rog să băgați de seamă că la anul sunt alegeri. Aveți de grijă la jocul politic, că personajele de pe cartonașele de vot vă pot amăgi, iar, cu vorbe cu lipici, iar tragem un Păcălici.
Nu-i bai, avem fluier, mai încercăm.
Ura scapă turma
AMICUS FURIAE 