V-ați mirat și nu trebuia de titlul celuilalt articol. Apa de lemn este un preparat culinar cu un gust intermediar între sapă de lemn și papă (omletă) de lemn. E o mâncare sublimă a sărăciei naționale. Dar astea sunt explorări culinar-lingivstice care fac să îmi curgă balele după hrana spirituală.
Să trecem la cultura politică a cetății, că aceea fierbe la foc mic. Noul tandem PSD-PNL a inventat (a se citi copiat de la israelieni) rotativa guvernamentală. Doar numele de rotativă guvernamentală, spus pe vremea premierului Ciucă își făcea inundație de salivă, cum era dânsul rotofei și rumen cu un măr în gură, întins la rotisor. A încheiat bine mandatul, l-a dus la capăt. Nu se putea altfel, la cât de dodoloață, amplă de rotunjimi, plenitudini și împliniri era competența sa guvernamentală.
S-a rotit titirezul politic și a venit la guvernare Marcel Ciolacu, cu un nume și mai scandalos pentru stomac. Domnul Marcel Ciolacu, la fel ca predecesorul său Ciucă, e mai mai mult decât un prim-ministru, e de fapt un plin-ministru. Nu știu cum se face, ori e televizorul meu îngust ori sunt oamenii umflați, pentru că ori câte ori mă uit la plasmă, tot doi politicieni români încap pe ecran, nici mai mult, nici mai puțin. E bine așa, că nu se pot infiltra între ei dușmanii, să îi despartă din uniunea lor siameză.
Ia să vedem ce este cu d-l Marcel Ciolacu. Nu este dânsul rupt din soare, e așa, mai buzat, fiind din Buzău, doar nu o să fie subțiat la gură ca Gabriela Firea. Firea are buzele subțiri nu pentru că este rea și a dracului, ci pentru că este din Moldova, țara fiind subțiată de Basarabia de către ruși iar dânsa nevoită să fie aspră și bătăioasă ca un tel. Nea Marcel este o pacoste pentru foamete, numele său mă îmbie la ciorbă de fasole cu ciolacu, cu un ardei iute, pâine, smântână, tot ce trebuie. Bine, dar cu ciorbă nu te saturi. Lângă ciorbă trebuie o friptură, o tocană ciobănească. A pus-o Marcel la Cultură pe Raluca Turcan, ca pe o oiță țurcană, să miorițeze cât poate de bine din vasta sa cultură rusă.
La un guvern de oameni serioși, cu nume serioase, trebuie și ceva de udat gâtul, să nu pice greu.
Ce să vezi, când a făcut supa guvernamentală, d-l Ciolacu a adăugat-o la ingrediente, la ANAF, pe d-na Mioara Crâșmaru, cu un nume ce lasă gura apă. Crâșmaru o să se apuce să dubleze taxele, să lungească cu apă TVA-ul, ca un Iisus ce lucrează la Xerox. Bine s-a gândit Ciolacu: să o ajute pe Crâșmaru la Externe cu d-na Luminița Odobescu, să îi amețească cu vin pe spionii străini și să se semnalizeze ca licuricii. Lângă butoaiele lui Crâșmaru și Odobescu s-a înfiletat la Justiție Alina Gorgiu, cu un burghiu, să curgă ca să nu picure, funcțiile în CV-ul dânsei. Să nu ne întindem la meniul politic, scris de vice-premierul Neacșu, nu din Câmpulung, ci din Ialomița, că nu sunt gustări proaspete, că ne Predoiu timpul degeaba.
Ia s-a chibzuim cum s-a gândit plin-ministrul Marcel Ciolacu să rezolve problema cu căminele Auschwitz din Voluntari și Afumați. I-a convocat astăzi la Guvern pe mai mulți miniștri din cei de sus, spunând că vrea să cadă capete. Nu știu ce au hotărât, cui să îi taie capul, dar ajungem la aceeași poveste, cu mâncatul.
Îmi imaginez cu merge Marcel tiptil dimineața ca un căpcăun, când se creapă de ziua, cu un cuțit ținut la spate, către cotețele administrative unde stau cei vinovați de atrocitățile cu bătrânii. Deschide ușa încet, să nu trezească găinile, bagă mâna în coteț, să prindă una grasă. Orătăniile se sperie, cotcodăcesc, se agită, prinde una, o scoate: hopa, asta are ou, e puicuță, e sora lui Firea. Îi dă drumul în coteț, mai bagă mâna nervos, prinde una mare, o scoate, verifică de ou, n-are, îi taie capul, o aruncă și se uită. Aoleu, am tăiat cocoșul, ălă e Pandele, săracul. Asta e, i-a venit vremea, nu-i bai. Le aduc la puicuțe alt cocoșel, unul ce nu țipă și trezește vecinii.
Ș-am încălecat pe-o șa, și Marcel s-a scos așa, șaua noastră este grea, Firea nu mai este rea.
Spuma nării
AMICUS FURIAE 