Povestea lui Păcălici a început ca o saga și s-a transformat într-o desaga poveștilor nemuritoare. Dacă vi l-ați imaginat pe Patriarhul Daniel la poarta cimitirului, cu mâna întinsă (contribuția ideatică a prietenului meu B.M. din București) și potcapiul în praf, între picioare, nu ați sărit departe ca și cocoșul gardul imaginației, a ieșit ea singură pe poartă.
V-am spus că Marcel Ciolacu organizează lupte ilegale de cocoși. Primul care a intrat în ring a fost cocoșelul Florentin Pandele, fără nicio treabă cu Florența, dar cu treabă mare în Voluntari, admirând ograda sa de pe o grămadă de bălegar. Pandele văzând că Marcel Ciolacu are orbul găinilor și nu îl ia pe el și pe puicuțele Firea și soru-sa sub aripa sa protectoare, ca o cloșcă, s-a hoscocorât* și a sărit la beregata lui Mihai Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR.
Mihai Bănescu nu e cocoșul din Punguța cu doi bani, acela ce înghite cirezi de vite, case boierești, tot ce poate BOR trece pe inventar. Mihai Bănescu este însuși cocoșul cel negru de luptă al Patriarhiei, cocoșul oficial al Bisericii Ortodoxe Române. Mihai Bănescu nu este un cocoș ordinar, de București, este cocoșul de voodoo, cocoșul talisman, acela cu care se fac vrăji, afurisenii, desântece și blesteme.
În lupta dintre Bănescu și Pandele a intervenit de partea lui Pandele un corb, din specia morbidae, Întunecimea Sa, Arhiepiscopul de Constanța, ÎPS Teodosie. A venit planat și s-a pus pe uluci, de unde croncăne împotriva Patriarhiei așteptând să se înfrupte din Bănescu, eventual din șeful său, Vulturul Alb zis Daniel. Dacă nu îi iese, fără să se implice, zboară înapoi și împarte pește cu pescărușii.
Nu poți tu ca și cocoșel de Voluntari să te iei la luptă cu cocoșul Patriarhiei, indiferent de cât ți-ai ascuțit pintenii și ciocul. Te cioacă cocoșul negru al Patriarhiei de îți sar fulgii. Nu îl doare pe Pandele de biserica lui Bănescu, de Hristos cel invocat în declarații de presă, de creștinătatea noastră patetică de 2.000 de ani sau de cuvioșenia Gabrielei Firea.
Pe Pandele îl doare că nu mai poate fura în Voluntari și Afumați grăunțe de la bătrâni, că le rămâne gușa goală, că găinușele ouătoare nu mai produc pentru partid, că le ajunge cuțitul la ciolacu. Gabriela Firea spre exemplu, ce mărgele frumoase avea la gât, ce pene strălucitoare purta în ogradă când se pregătea săraca să facă pe cocoșul la Primăria Capitalei, plus că se gândea la un cuib moale pentru patru ani.
El, Pandele, se vedea lăsat la vatră în Voluntari, să îmbătrânească în afara oalei, bucuros că și-a făcut datoria de pereche, că i-a pus scara la coteț lui Firea să se urce la Primăria Capitalei. Eventual, să cotcodăcească de pe ditamai acoperișul de la Cotroceni, visul ei de coțofană hoață. Gabrielei îi e frică nu de cuțitul lui Ciolacu, ci de faptul că i s-au tăiat aripile către Cotroceni.
Am citit o poveste când eram copil, Cocoșul cu două creste. Se făcea că a ieșit din ou primăvara un pui, care apoi a crescut și s-a făcut un cocoșel frumos vara. În fiecare dimineață ieșea din coteț, se uita într-un ciob de oglindă și își admira creasta roșie. Când a venit toamna și au început să cadă frunzele, cocoșelul s-a bucurat că avea pene și îi țineau de cald. Apoi a venit iarna și a dat primul îngheț. S-a trezit într-o dimineață cocoșelul, a ieșit din coteț și s-a dus la ciobul de oglindă. S-a speriat văzând că nu mai avea creasta roșie, ci una albă. A ciocat oglinda și atunci a căzut cea de-a doua creastă, care era de gheață.
În desaga noastră de snoave, Marcel Ciolacu cam greșește că umblă beat noaptea cu toate ouăle într-un coș, încercând să le ferească de mânia societății publice, neștiind pe care îl spargă pentru omletă.
În povestea cu cocoșelul și ciobul de oglindă, ați bănuit că Pandele era cocoșelul iar creasta care a căzut este de greață, mai ales după cum l-a atacat pe Mihai Bănescu.
*zburlire și înfoiere a cocoșului înainte de luptă, regionalism ardelenesc
Cocoșul pieptului
P.S. Pentru că pe 8 iulie 1621 s-a născut Jean de la Fontaine îi aducem un scurt omagiu
Doi cocoși ce fură moși
Dom’ Pandele pintenat, șef viril și-naripat,
Și Budăi cel democrat, au umblat la Necurat,
Pe bătrâni i-au spoliat, după aur au scurmat,
Lumea s-a înfuriat, procurorii i-au săltat.
Mihai Bănescu în luptă cu Florentin Pandele
AMICUS FURIAE 