Facem o pauză de la saga cu cocoși dintre Mihai Bănescu și Florentin Pandele, ca să povestim de cei care nu pot sta drepți, despre cocoșați. Nu s-a mai întâmplat nimic între timp. Au fost demiși cocoșii de la conducerile IJP Ilfov iar Florentin Pandele l-a tot sunat pe Mihai Bănescu să își facă mea pulpa sau așa ceva, că l-a ciocat pe acesta de picior. Bănescu nu a răspuns, zice dânsul că nu are ce vorbi, dar de fapt avea mâinile ocupate să îi facă masaj la tâmpe Vulturului Alb.
Winston Churchill explica în 1946 într-un interviu la Oxford că atributele succesului său în viață au fost economia efortului: Nu sta în picioare dacă poți sta șezut, nu sta șezut dacă poți sta întins.
La noi, la români, este problemă cu statul în picioare, prea mulți se așează pe scaune. Unul dintre criteriile de aderare la UE pentru Republica Moldova este statul de drept. Comisarii sovietici de la Bruxelles au criterii absolut medicale cu statul de drept, tot prescriu corset pentru candidații la jocul în hora europeană. În Basarabia, dar și la noi, este absolut imposibil să stai în picioare, la cât vin se produce, darămite să stai drept.
Vă scriu niște evenimente politice puțin vizibile în presă, întâmplate luna trecută. Pe data de 20 iunie 2023 noul uns plin-ministru, Marcel Ciolacu a făcut prima sa vizită în calitatea de Șef de Guvern în Republica Moldova. Înainte tot cu vreo lună, Maia Sandu a ținut în Republica Moldova o clacă politică cu liderii UE, ținându-i pe aceia, cum zicea Dimitrie Cantemir, din toată sărăcia învecinării cu tătarii, trei zile, fără plată, împreună cu caii lor.
Stăm și noi, cum zicea Churchill și ne gândim. Ori a mers Marcel Ciolacu în Basarabia să mănânce și să bea cât toți demnitarii UE și argații lor la un loc, ori a mers de altceva. Acel altceva putea să fie faptul că în noaptea de 21/22 iunie 1941 Germania de atunci, aia cu morișcă pe mână, a invadat Uniunea Sovietică împreună cu aliatul lor principal România Micșorată. Mareșalul Ion Antonescu a dat durerosul ordin, ”Ostași vă ordon treceți Prutul”.
Poate a mers d-l Ciolacu să le explice puțină istorie fraților gemeni, cum le zicea dânsul, să le șoptească la ureche cum că îi iubim necondiționat, așa rakeți și săraci cum sunt sau să le propovăduiască cum să stea drept în făurirea statului de drept.
Ar fi absolut scandalos să îl comparăm pe Marcel Ciolacu cu Ion Antonescu, poate pe Nicolae Ciucă l-am putea compara, că și nea Nicu e general. S-a mai petrecut recent un eveniment interesant. Cât a fost generalul Nicolae Ciucă șeful guvernului, România membru NATO și UE, mebru ONU și OMU din Bucegi, era totul bine, eram capabili să ne apărăm, puteam să stăm drept dacă vin rușii peste noi.
Cum s-a rotit guvernarea și a ajuns PSD la frâiele căruței, cum nu am mai avut încredere în noi, în ceea ce putem face și drege. Cum s-a așezat Marcel Ciolacu pe scaunul guvernului, stătea ca pe ace de spaima rușilor, s-a ridicat și a plecat glonț în Germania să le ceară germanilor să trimită soldați pe teritoriul României.
Dacă vă aduceți aminte, Ion Antonescu mergea la Adolf Hitler să îl roage respectuos să ne dea armament și uniforme de iarnă, că noi de-abia aveam căciuli de miel pe frontul de Est. Târziu m-am prins de ce a mers Marcel Ciolacu în Germania. A mers să ceară soldați germani să ne păzească să nu ne furăm căciula între noi. A mers să ceară lopeți să astupăm tranșeele în care ne-am culcat gândirea, așteptând să cadă drobul de sare.
La noi la români, statul de drept este reprezentat de un securist de la guvernare, care de frică să nu meargă cocoșat ca de obicei, și-a înfipt în dos un par, pe care îl strânge cu fesele să nu scape puțină democrație în chiloți.
La final, cu Basarabia. Știți bunăoară că basarabenii nu spun graniței cum zic ”românii”, frontieră, ci îi spun hotar. Atunci știți și de ce actului scris și dat de judecător îi spune ”hotărâre judecătorească”, de ce magistratul ”hotărăște”. Pentru că cele mai dese judecăți în instanțe erau cu linia de hotar dintre pământurile românilor.
Judecându-l cu acești ochi înlăcrimați pe Ion Antonescu, putem spune că era un om foarte hotărât, devreme ce se ocupa cu hotare. Cam trist sfârșitul. Pentru toți.
Dedic acest articol prietenului meu Sorin, inginer topograf, memoriei unchiului său,
Terinte N. Dumitru, sergent major de Cavalerie, care a murit la 22 iunie 1941 precum și acelora care au hotărât.
PS. Ce ironie, Sorine!
Mareșalul Ion Antonescu hotărând
AMICUS FURIAE 