Lancia lui Iisus

Un cititor din București, apropiat al blogului, pe care nu îl cunoașteți, a zis:  e fain ce spui, dar vezi că la texte din astea cu Iisus se cam ”bășică” lumea.

Dar de ce să se supere oamenii de la glumițe cu Iisus? Că doar nu e tata lor, ci e Fiul Său. N-au decât. Să nu citească, sau dacă citesc, să nu râdă. Râsul nu e păcat, nu suntem În numele trandafirului.

Ce, dacă moare cineva, îi zice Iisus: nu mi-a plăcut de tine că ai râs de mine. La asta îi poți răspunde destul de simplu:  și Tu chiar te superi? Nu mă ierți? În sfârșit.

Exact acum o săptămână m-am lovit tare – urât – nașpa – dureros la coaste pe partea stângă a pieptului. Am luat toate felurile de medicamente, anti-inflamatoare, analgezice, alifie, degeaba, tot mă durea. Nu am putut dormi, tuși, șterge nasul, nu mă puteam întoarce de pe o parte pe alta a patului, că mă durea ca naiba.

După ce m-am lovit m-am gândit la Iisus, cum a fost lovit El în coaste cu sulița. Uite, sunt exact ca Iisus, mă doare cum îl durea pe El. Dar stau apoi și mă gândesc: era mai ușor să stai pe cruce, măcar stai nemișcat, te uiți la oameni cum merg la serviciu, n-ai nicio treabă, aștepți să se întâmple ceva.

Eu trebuia să umblu pe jos, să mă aplec, să merg la baie, dureros, ce să zic. Când am băut mai multă cafea, să vedeți cum am stat pe gânduri, poate las pe mâine treaba, e și mâine o zi. Iar cu autobuzul era și mai dureros, mâna șoferul ca un sadic, durerea era în tot corpul și nicăieri.

Dacă am început cu blasfemii, deși nu sunt, să le continuăm în același fel.

Care este chestia cu învierea lui Iisus?

Unu la mână: se făcea că înainte să moară, când a venit soldatul roman să îl împungă cu lancea, Iisus i-a spus: nu da la coaste, dă oriunde, numai nu la coaste. Romanul a întrebat,  dar de ce?  Iar Iisus a zis, știind că acolo va da: că nu pot să râd de voi! Și dacă mă omorâți, eu tot voi învia. Soldatul roman, de ciudă, fix în coaste a dat și a zis: lasă că mai vedem noi.

Doi la mână: învierea lui Iisus era absolut previzibilă, evidentă, doar trebuia să ai ochi și să te uiți. Cum se putea altfel? Bine că l-a înviat pe Lazăr, dar pe sine nu se putea învia? Să fim serioși. Învierea lui Iisus e ca și pilda mecanicului de mașini. Mecanicul de mașini repară mașinile altora, dar pe a sa, ce, nu o știe repara? Pe aia o repară cel mai bine. Pe Lazăr l-a înviat, dar l-a lăsat pe pământ la lucru, ca apoi să mai moară Lazăr o dată. Iisus s-a înviat pe Sine să meargă în ceruri, în vacanță, nu la lucru ca și Lazăr.  La înviere a zis, lasă, că mai vin o dată, o să vă scot pe toți din pământ ca la un concert rock, mâna sus cine vrea sus!

Deci, cum a fost cu învierea? Iisus avea niște ucenici la atelierul său auto și le-a zis așa: ia mergeți voi, Cutare și Cutare, nu mai fumați și stați degeaba, mergeți să cumpărați piesa asta și piesa asta, că am de reparat o mașină. Luați de aici ceva bănuți, să nu cheltuiți restul, să îl aduceți tot. S-au dus apostolii, dar ca ucenicii, s-au oprit la o bere, la păcănele, au cheltuit restul, iar pe când s-au întors, mașina era reparată, lucrul era făcut. S-a reparat mașina de făcut minuni, singură.

Trei la mână, Sfânta Treime: care este șmecheria cu religia creștină și confesiunile sale?

Religia creștină e ca un autoturism cu ardere internă, bagi fotoghin Credință fără plumb și fără număr, faci plinul, te duci unde vrei tu cu ea.

Diferența dintre confesiuni este ca diferența dintre mărcile de mașini.

Protestanții sunt aceia cu mașini mai sobre, cum era Saab sau Volvo, ălea mai vechi, de arătau ca niște dricuri.

Catolicii sunt cu mașini italiene, colorate, o Alfa Romeo, o Lancia, un Fiat, după vastul lor gust artistic.

Ortodocșii au mașini Dacia 1310, Lada, Yugo, modele mai vechi, dar avantajul e că poți meșteri la ele. Dacă bate farul pe Est și îi orbești pe cei din față, pui bec greco-catolic și imediat vede pe Vest.

Neoprotestanții nu au mașini, au biciclete, că ei vor să interpreteze manualul tehnic al Creștinismului cum știu ei. Ei nu au sonerii, strigă și gesticulează când circulă.

Care este taina cu religia creștină?

Șpilul la religia creștină este că nu contează cu ce mașină mergi, contează unde te duci, unde vrei să mergi și ce însoțitor ai, firește pe Iisus Cristos. Când vă alegeți o mașină care să vă țină, să vă uitați la consum, la cât poluează, vedeți cum alegeți. Dacă căutați în manualele tehnice ale acestora și tot nu găsiți răspunsul la defecțiune, înseamnă că nu căutați unde trebuie.

Dacă plecați la drum cu Iisus să nu vă enervați pe El dacă greșiți drumul, iar apoi să îl dați jos din mașină cu șuturi în fund și să îl lăsați pasager în mijlocul drumului. Că va râde de voi, iar cine râde la urmă, râde mai bine. Mașina Dumneavoastră o conduceți, El vă arată doar direcția.

PS. Chiar Te-ai supărat? Pe bune? Hai fă niște vin eu cu apa. Iartă, nu ține supărare.

Post scriptumul adevărat: De când nu l-ați mai chemat pe Iisus la o plimbare, pe jos, fără mașină? La o poveste?

Deochi dulci

Maddie Dai pentru The New Yorker