În trecere sportivă

Te bucuri când citești pe alții și ești citit, pentru că unul dintre cititori mi-a atras atenția că în textul cu Grecia nu am vorbit de invenția homosexualității de către elini. Sunt încântat că textul nu a lăsat rece pofticioșii de satiră și că au găsit greutatea lui ”G” în acesta, firește încălzind canicular imaginația.

Nu aveau cum să ajungă grecii homosexuali doar de la uleiul de măsline, de la frecarea pe planul înclinat în fizica mecanică și din lungimea forței, trebuie să fi fost și altele care să-i fi corupt.

 Astăzi este Sf. Ilie, așadar urăm fulgerător La Mulți Ani acelora care au fost trăzniți de părinți cu acest nume. Întrucât numele Biblia vine de la grecescul biblos, carte, și deoarece în limba elinească a adus Sf. Petru vorbele tulburătoare a lui Iisus, facem să fie bine cu o poveste, ca să nu fie rău, cum spunea Gheorghe Hagi.

A fost o dată că a văzut Dumnezeu pe pământ că se certau un drac cu o femeie și l-a trimis pe Sf. Petru să îi împace. A mers sfântul, le-a spus voința Domnului și s-a întors mulțumit că și-a făcut treaba. Până a ajuns el sus, certăreții s-au reapucat de zâzanie. Dumnezeu l-a întrebat dacă a fost, Petru a zis că da. Păi cum ai fost, uite că se ceartă, mergi și rezolvă, mi se pare că nu îmi spui adevărul. Sf. Petru s-a înfuriat, a mers pe pământ și a rezolvat-o. Le-a tăiat capetele, s-a șters pe togă și s-a întors Sus. Când i-a spus lui Dumnezeu ce a făcut, acesta s-a făcut negru de supărare și i-a spus: du-te și fă-i la loc, nu așa ți-am spus să rezolvi. S-a dus Sf. Petru supărat, să îi facă înapoi, dar nu știa cum. A stat încurcat cu un cap într-o mână și cu unul în alta, neștiind care cap corespunde cărui trup. Le-a pus cum a crezut, a rezolvat-o. Invers, capul de femeie la drac iar capul de drac la femeie.

Povestea asta a cules-o Tudor Pamfile de la țăranii analfabeți și a scris-o să o dea mai departe posterității, deși noi o cunoaștem mult mai bine decât încurcărețul Sf. Petru. Poate și capul de drac este motivul pentru care grecii au dat-o la cu sucit femeile, preferând bărbații, pentru că pe ei te poți bizui, ei făcând lucrurile ”bărbătește”.

Acesta a fost un preambul destul de convingător pentru textul despre femei și câte pot face ele, fiind evidentă egalitatea dintre cele două sexe. Toată lumea cunoaște că femeile pot face aceleași munci ca și bărbații, poate cu mai multă rațiune și mai puțină noțiune, dar le ies treburile.

Se face că astăzi începe Campionatul Mondial de Fotbal Feminin organizat de Australia și Noua Zeelandă, unde domnișoarele și doamnele vor lupta pe teren asemenea bărbaților. Nu știu cum se face că la meciurile de fotbal masculine, de fiecare dată când se pune prim-planul camerei pe un fotbalist, acesta simțind ochiul electronic, trage nervos o flegmă sublimă în iarbă. Nu m-am uitat la fotbal feminin niciodată, dar mă voi uita de curiozitate, fără să promit. Vreau să văd cum fac ele stop pe piept, cum șutează cu latul sau cum dau cu capul, dacă dau la fel de bine ca bărbații, sau dacă se bucură la gol ca ei. Noi ne cam bucurăm de goale.

Aici am fost misogin și ticălos, firește că femeile dau bine cu capul acela de drac, doar că mingea sare din cornițe lor unde nu te aștepți. Sau spre exemplu, sunt curios cum joacă femeile la off-side, până când sunt înlocuite și puse pe banca de rezerve. Post scriptum intermediar: am auzit că vor transmite meciurile la TV. Rămâne să vedem cât de ipocriți ( a se citi ”bulangii”, în sens figurat) vor fi redactorii emisiunilor sportive încât să pună comentatori bărbați la fotbal feminin. Dacă femeile știu să joace fotbal, ar fi normal ca comentatorii să fie femei. Or să comenteze meciul, nu o să bârfească cum îi stă jucătoarei în cutare șort sau cum îi stă părul aranjat. Vom vedea.

Textul este despre femei și atributele lor excepționale, acelea de a suci capul bărbaților și de a fi mai inteligente decât dracul, dar asta e din altă poveste a lui Tudor Pamfile. Finalul articolului, ca la o în trecere sportivă este despre o femeie excepțională, care a fost înaintea vremurilor ei. Este vorba de Regina Maria a României, soția lui Ferdinad Întregitorul.

Regina Maria a fost soața lui Ferdinand, infirmieră pe front, mamă de viitor rege al României și viitoare regină a Jugoslaviei. Maria a făcut multe lucruri excepționale și o chestie remarcabilă cu care a schimbat pentru totdeauna viziunea a ce pot face femeile, cel puțin la noi în România. Regina Maria a fost acum 100 de ani prima regină femeie din Europa cred, care a încălcat un tabuu, acela de a călări pe cal crăcănată, ca bărbații. La vremea respectivă femeile nu călăreau decât în lateral, de parcă s-ar fi rupt în două călărind cum se face în mod normal. Regina Maria era englezoaică, iar pentru că nimeni nu e profet în țara lui, a profețit la noi un exemplu remarcabil despre cum femeia e egală barbatului. Maria călărea bărbătește doar pe front, ca o scuză, nu în fotografii oficiale, să nu îi supere pe conservatori. Știți cum e, cine se scuză se acuză.

Între noi fie vorba, Regina Maria era tot femeie, tot un drac, care i-a sucit mințile generalului Berthelot încât acesta îi mânca grăunțe din palmă ca un pui, dar asta este o cu totul altă poveste, ce se va spune la timpul oportun.

Vă întreb eu pe voi: toți bărbații se uită după femei? Da, toți bărbații se uită după femei, în afară de cei gay.

Madam și Eva

Post scriptum:  Textul este dedicat tuturor femeilor care și-au făcut curaj să încalece tabuuri, iar în particular Reginei Maria, decedată la 18 iulie 1938, căreia românii îi poartă o eternă recunoștință