Iarăși a venit Sfânta Duminică să ne bântuie cu desaga ei de povești cu hule și blasfemii la adresa popoului român. Nu știu câți dintre voi ați observat, dar imnul național Deșteaptă-te române! nu vorbește despre Dumnezeu, decât doar o singură dată, ca martor la faptul că nu primim cnutul în vatra străbună. Imnul național este bun așa cum este, ca titlu. Nu ca și conținut, care este divers istoric, cu daci și romani, împăratul Traian, Dunărea, cu văduve, cu popi, lucruri la ordinea zilei, ca la un carnaval istoric.
Chestia cu imnul mi-a venit după ce într-un autobuz din Cluj, în afară de bătrâni și plimbăreți la aer condiționat, s-au urcat doi controlori de bilete. Unul dintre ei avea tatuat pe antebraț Nihil sine deo, iar celălalt nu avea tatuat nimic. M-am și gândit la cât de avangardist este Clujul, încât RATUC pune pe autobuze controlori regaliști și republicani deopotrivă, să nu aducă ceva jigniiri formelor de guvernare pe care le-am încercat ca și țară. L-ar putea pune în echipa de control și pe Becali, voievodul cu șapcă de baseball, că și voievodate am avut, să fie dreptate istorică.
Mai era o chestie cu imnul național, dar nu la noi. Cică în Belgia s-au gândit nu știu, oficialitățile sau fotbaliștii, să îl cânte în toate cele trei limbi vorbite în Belgia, în franceză, în flamandă și în germană, ca să îi unească pe cetățeni.
Mă gândesc cum s-ar numi imnul nostru național în limba celor mai importante minorități naționale de la noi. Probabil în limba maghiară s-ar numi Desparte-te române! iar pe țigănește i-ar spune Ascunde-te romale! Gluma ca glumă, dar chestia cu imnul ar da fiori francezilor, mai ales la echipa națională de fotbal. Fotbaliștii unicolori din colonii toți vorbesc limba franceză, nu mai este unul să fie matern în păsăreasca lui. Cum să le cânți ălora imnul Franței, pe limba lor, fără să îi jignești? E simplu, îl cânți noaptea, cu lumina stinsă, așa îl înțeleg toți.
Să trecem de la imnul național la chestii serioase . Un alt lucru de observat la imnul nostru național este că nu se vorbește despre bani, despre lei, despre ”cașcaval”. Am zis anterior că mi-e teamă că religia ordodoxă este incompatibilă cu bogăția, toate țările ortodoxe din Estul Europei fiind sărace.
Știți bunăoară că monedelor naționale din România, Republica Moldova, Bulgaria și Albania le spune la fel, leu, dar cu variații, leva – lek. Stați puțin, că se vede că Albania nu e ortodoxă, e musulmană, deci pică treaba cu religia ortodoxă. Singura explicație este faptul că în Estul Europei ne rugăm la Dumnezeul greșit, care nu face ce trebuie, din contră, este neputincios, leneș, delăsător, mincinos și fudul. Sau dacă oamenii sunt făcuți după chipul Său, oamenii sunt așa.
Ce este interesant că în toate țările astea au fost triburi tracice, cu diferite denumiri, la noi fiind și daci și geți, care erau unul și același lucru, depinde ce istoric i-a descris. Tot la daci, ne spun popii, s-a consemnat că se rugau la un singur zeu, deși moda pe vremea lor era să ai mai mulți, specializați pe domenii. Noi nu am putut avea mai mulți zei, aveam unul singur, ca un caiet studențesc universal, la care scriai pe materii la diferite pagini, iar când dădeai extemporal, copiai de unde nu trebuie. De aici ni se trage sărăcia în România, dacii erau prea săraci să își permită mai mulți zei.
De câți bani aveau strămoșii, și-au cumpărat un zeu mai mic, bolnav, ca un Hefaistos schilod ce cerșește printre picioarele celorlalți. Peste religia lui Zalmoxe a pus Apostolul Andrei o altă religie, cu cărți tehnice în alte limbi, iar ortodoxia circulă cu avariile pornite pe banda de urgență, ca să nu fie tamponată. Că, cuvântul Dumnezeu vine de la Dominus Dei, adică șeful mare al zeilor, Zeus la grecotei și Jupiter la latini, nu vă spune la biserică. Pentru că nici ei nu știu la cine se roagă, pe cine invocă. Pe licuriciul mare din chipurile cioplite în marmură, ăla ce poza în puța goală.
Asta poate fi una dintre explicațiile pentru sărăcia ortodocșilor, inclusiv pentru sărăcia din podul capului. Cealaltă explicație, mai plauzibilă, este dată de profesorul Andrei Oișteanu – Imaginea evreului în cultura română. Profesorul Oișteanu spune că la ortodocși teama de bani vine de la teama de a nu vinde cum a vândut Iuda pe Iisus, banii fiind murdari și deci păcătoși. Nimeni nu vrea să fie păcătos, toți vrem să fim virtuoși, deci săraci și cinstiți ca Ion Iliescu. Cartea este mai vechiuță, ca ediție, dar are niște explicații absolut fenomenale ale psihologiei romanilor cu diacritice. Să vedem sfârșitul, cu banii și cu vânzarea lui Iisus.
Nu j!danii l-au vândut pe ”domnul nostru Iisus Hristos”. Asta pentru că Iisus era tot evreu. S-au vândut evreii între ei. Noi ca neam, nu am fost, nu am văzut, nu ne interesează, nu am văzut cine a dat banii, cine i-a luat și dacă a meritat tranzacția. Oricine ar fi făcut la fel, nu doar evreii. Ai marfă, o dai, că expiră.
Dar, în povestea vânzării, Iuda s-a grăbit și a greșit. Dacă mai aștepta puțin, îl putea vinde pe Iisus la un preț mai bun, pentru că acum toți caută marfa și nu o găsesc.
Exces de zer
*Nuda proprietate, termen din dreptul civil, greu de înțeles pentru ”profanii dreptului”.
AMICUS FURIAE 