Gerul și pământul

Dacă s-a vorbit despre Noul An Rusesc, care ne bate la ușă, cum le bat rușii ucrainienilor, v-ați întrebat cu ce unitate de măsură socotesc ortodocșii necazul? Cu ceasul rău. De aceea rușii când fac vizite în străinătate, să elibereze de rău țările necăjite, se apucă să colecteze ceasuri, să fie bine ca să nu fie rău, cum zicea Gheorghe Hagi. Să le fie lor de bine.

Alaltăieri dimineață când au fost -10 gr. C la Cluj, de la frig am început să o rup bine pe rusește, cum rup ei bucăți din alte țări, iar rusa mea era cât limba de pământ căreia i se spune Transnistria. A fost doar începutul, căci de la frig am avut halucinații crezând că sunt la Stalingard, voiam să merg către gară cu autobuzul 35 și am vrut să mă urc pe 34, tancul.

Până la urmă am fost cu tenul de Galați până la Dej. Nu la Gheorghe Gheorghiu-Dej, acolo mergi doar după ce mori. Chiar și atunci, nu știi unde să îl cauți, în Iadul Capitalist sau în Raiul Comunist. Deci…era atât de frig în trenul către Dej în vagonul 2 încât toți călătorii s-au rugat fierbinte de nași să dea dea căldură la galeată, să își ia fiecare, măcar până când, cum ziceau conductorii, ”se redistribuie”.

 Nașii erau niște moldoveni ce vorbeau pă dulcele grai moldovenesc, accent pe care nu îl poți copia decât dacă ești beat-mort, când îți împiedici limba în gură de buza paharului și nu știi ce vrei să spui. Ne-au mutat nașii pe tonții, care circulă cu CFR, în vagonul 1.  

Printre pasageri, două ucrainience care vorbeau în limba rusă. Nu știu ce căutau în Polar Express, puteau la fel de bine să circule pe tren, ca indienii, că rușii sunt obișnuiți cu frigul. O să spuneți că ucrainenii nu sunt ruși, de parcă făcea cineva diferența până acum doi ani. Acum au apărut ”experții” care fac diferența, spumând că este de la cer la pământ.

Nu contează dacă este sau nu diferență între ruși și ucrainieni. De obicei, orice român sănătos politic îi înjură de măicuța lor pe ruși și de oricine altcineva care i-o făcut și pus lângă noi, să ne sufle în ceafă.

Într-un articol anterior am spus cum vine cuvântul vulgar pul@ de la strămășii latini, iar cuvântul pizd@ de la slavi, în pizd@ mamii lor de nenorociți, că multe necazuri au tras românii din pricina lor. Și încă trag. Nu vă șocați de limbaj, adevărul trebuie spus pe nume și înjurat de câte ori vă vine. Ce mi-ar place cu adevărat, este ca la o oră de limba română, să intre profesorul sau profesoara în sala de clasă, să scrie cuviintele acelea două de mai sus pe tablă, să le explice copiilor, când sunt mici, originea acestora și de ce înjură oamenii.

Fac eu pe profesorul să vă spun, dacă nu știați, ce este cu înjurătura și de ce este bine să o facem. Cuvântul a înjura, dar și bătaia de joc, are legătură cu expresia din limba italiană, ”prendere in giro”, literalmente ”să iei în jur”. Cuvântul jur sau giro se învârte în giratoriu, în girant precum o floarea-soarelui, pe limba lui Dante, ”girasole”.

Bătaia de joc sau înjurărătura vin din negura timpului ca obiceiuri magice de înlăturare a răului, sau de deviere a acestuia pe cineva anume. Ritualul se făcea mai demult printr-un joc sau un dans, care se executa în jurul unui obiect, care îl reprezenta pe destinatarul răului, joc în timpul căruia se rosteau cuvinte de ”ne-auzit”, sudălmi și blesteme. Era ca un voodoo.

În anumite desene animate vedeți reminiscențe din acest ritual, când se râde de cineva și este întărâtat prin plimbatul în jurul lui și spusul de injurii. Inclusiv cuvântul injurie, are acceași origine, aceea de a te roti. De aceea ne simțim bine după ce înjurăm, pentru că s-a eliberat stresul, nervii și tensiunea pe cineva anume sau înspre cer. Dacă țineți minte, la finalul poveștii Dănilă Prepeleac a lui Ion Creangă, Dănilă își îndeamnă copiii să îl înjure pe Drac, iar aceștia aduc ”blestemurile părintești”. A trecut ritualul, au rămas doar înjurăturile.  

De Anul Nou Rusesc, la un pahar de șampanie, le putem ura rușilor un tradițional și bătrânesc ”Fut@-vă Stalin!”, ca să ne simțim mai bine, să nu rămână rușii neurâți.

Molar Express