Am fost săpămâna trecută la filmul Dune II, care a lăsat o impresie neutră, ca atunci când după o lungă secetă cerul se screme și varsă câțiva stropi de apă. Nu știu cât vă plac filmele sciene fiction, cum sunt Star Wars, Star Trek, Dune sau altele, aproape toate au lucruri neplăcute în comun. În toate filme acestea, că sunt seriale sau nu, ăia răi sunt tot timpul în uniforme negre/gri, tunși chel, cu chipie și căști germane, de parcă sunt toți naziști / romani naziști. Că ăia răi sunt naziști sau fasciști, ordonați, supra-numerici și supra-înarmați, nu contează, ei tot timpul o iau pe coajă de la niște zdrențăroși, ca în cazul Dune, sau ciudați, ca în Star Wars, de parcă sunt filme cu Sergiu Nicolaescu și comuniști. Nu știu ce vor să spună cineaștii, ori că democrația înseamnă dezordine și murdărie, ca în cazul Greciei, ori că nu are rost să tot aranjezi și să faci curat, că oricum biruie mizeria, haosul, respectiv binele.
Dacă ne coborâm în raiul democrației noastre, vedeți singuri cum fiecare dimineață a săptămânii marile orașe se aglomerează de mașini, care mai de care grăbite să își lase plozii la dăscălit iar șoferii și șoferoaicele lor se grăbesc să semneze condica la serviciu. Treci dimineața pe strădă și te uiți uimit la cârdul de mașini cu fălcoși în tricouri, nebărbieriți, de parcă sunt niște daci sinucigași coborâți de pe Columnă. În fiecare dintre acești cetățeni zace un Decebal confuz, neputincios să își taie gâtul, sau măcar să se radă dimineața. Daco-romanul își taie zilnic beregata în curbura volanului, în mașini germane prea puternice pentru puterea lui de înțelegere, eșuând permanent într-un dacus ex machina.
Nu ar trebui să avem încredere într-un neam care și-a făcut din munca fără rost, din furt și crimă simboluri naționale, aici vorbesc despre Legenda meșterului Manole și de Miorița. Dacă dimineața toți se grăbesc undeva, înseamnă că ori se duc să muncească fără rost, ori să fure ori să omoare pe cineva, poate timpul. Altfel nu se explică modul de funcționare al românului, fără speranță, fără orizont, fără finalitate. Chestiile astea se văd cu ochiul liber, acel ochi al dacului, care se uită cu ciudă cum nu îi ies lucrurile. Toți știți că, nu este îndeajuns să lucrezi, mai trebuie să te ajute și de Sus, să zici un Doamne-ajută, de parcă stă tot timpul Satan pe lângă noi, să ne smintească sau strice munca.
Dacă le atragi atenția că nu fac lucrurilre cum trebuie, ei îți răspund că nu contează, pentru că au talent să iasă din încurcătură. Românii au ca și monedă talentul, precum aveau romanii talantul, ca și greutate. De acolo își trage numele talentul, de la talant, care era greutatea unei amfore cu apă. Toți anticii au avut talant, dar și talent, lăsat urmașilor în diferite moduri de exprimare a echilibrului dintre valoare și codificarea ei. Cine a păstrat pentru monede denumirea de greutate sunt spaniolii, înainte de euro, dar și toți hispanicii din Latin America, care își denumesc ”banii” drept peso, greutate, la fel cum spun italienii apăsării, pesante.
Dar, nu ajunge să ai talent, trebuie să fi eficient. Asta trebuie să ne sune atât nouă, în munca pe care o facem cât și altora, cum era meșterul Manole. Vorbele acestea nu l-am spus eu, le-a spus tatăl astrofizicianului Neil deGrasse Tyson. Tyson, un astrofizician de excepție cu nume de boxer, este unul dintre ”discipolii” lui Carl Sagan, de culoare, cu tată afro-american și mamă hispanică. Dacă în articolul anterior am îndemnat la saganizare, aici vă îndemn la tysonizare. Să îi căutați cărțile în librării, interviurile pe YouTube, dar să vă țineți tare, posibil să vă facă knock-out. Vorbește și despre Dune II.
Nu știu ce rasă este aceast cior*i inteligent, dar dacă i-aș descrie ascendența astfel și l-aș întreba ce este, deGrasse Tyson s-ar enerva și ne-ar spune cu ochi calzi că toți suntem de rasă umană, indiferent de culoare. Doar gândirea face diferența. Și eficiența.
Garda de Fiert
Rezumat Dune II: niște jihadiști cu ochi albaștri călătoresc pe sfinctere imense care circulă sub dune, iar în timp ce își apără sărăcia și nevoile și neamul îi înving din greșeală pe fasciștii spațiali.

