Dacă compar Primul Război Mondial cu cel Al Doilea Război Mondial dă cu virgulă, ca și când compari pe Adi Minune cu Bercea Mondialu. Te minunezi de primul până te sârbești, iar cel de-al doilea pare o vijelie comparat cu primul, care dintr-o dată pare un fâs.
M-am nimerit în Franța de 8 mai, Ziua Victoriei, iar în plimbarea pe Champs Elysee, văzând magazinele de creme și parfumuri mi-am adus aminte de Vichy, că sună așa pompos și chic. Dacă nu știți, Vichy e mică localitate balneară, cunoscută acum din cărțile de istorie sau mai nou, din farmacii, din pricina cremelor de față și mâini. În Al Doilea Război Mondial, Germania nazistă a ocupat Franța cu excepția unei bucăți, Franța ”liberă”, unde s-a instaurat Regimul de la Vichy, colaboraționist cu germanii și puțin fascist. Te gândești când auzi de Vichy la un ”fascism cosmetic” impus de francezi prin dictatura lor, de îi obligau pe oameni să poarte cremă pe față, pe mâni, să se îngrijească. Vrei nu vrei, te cremuiești. Ca așa este în dictaturi, toți să fie la fel.
Apropo de toți la fel. Știți bunăoară că Trinitatea creștină este formată din Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, care sunt una și aceeași persoană, Dumnezeu. Păi nu mai e trinitate, că sunt 4, dar nu contează. Ce ar conta în discuție, să despicăm firul în patru, este următoarea chestiune: dacă Tatăl ceresc și Fiul Său, Iisus, sunt desenați cu barbă, iar aceștia sunt la fel ca Duhul Sfânt, înseamnă că Duhul are și Dânsul barbă. Decât să îl picteze sub forma unui porumbel, mai bine îl pictau sub forma vulturului bărbos, că era și Duhul mai impozant.
Nu am nimic cu bărboșii, dar parcă în ultima vreme cam 8 din 10 bărbați poartă barbă, parcă sunt avatarurile unui Iisus complexat, în diferite întrupări, mai subțiri sau de gabarit depășit. Arată bizar orașul, zici că ești în Afganistan sau, mai rău, în Iran. Bărboșii ăștia par pașnici, dar cine știe ce fac acasă, pe ascuns, în garaj, când nu îi văd nevestele. Nu mai repară mașini sau trag la măsea, probabil au un program nuclear secret, experimentează diferite tipuri de fasole, iar apoi trag ”concluzii”.
În privința secretelor, sunt curios dacă toți adoratorii flocului îl lasă slobod să crească și în alte părți, ca și când ar vrea să comprenseze și ascundă alte lungimi, cum este a minții sau a propriei scule. Nu vă scandalizați de cuvântul sculă, căci aceea este un instrument sau tehnologie, care ușurează munca. Dacă barbă și barbar vin din limba latină, sculă vine tot din latină, de la schola, școală, iar la noi din limba germană, schule. Așadar, cine trecea prin școală, știa cum să umble cu scula, era instruit, având capul lustruit.
Dacă am vorbit de bărboși, se cuvine o mică blasfemie, dacă tot au trecut Sărbătorile Pascale, și dacă este să îl cităm pe cel citat întru-un articol anterior, Carl Sagan, nu vreau să cred, vreau să cunosc. Iisus și Dumnezeu au fost reprezentați cu barbă în icoane, după ce creștinismul a început să roadă ca un vierme Imperiul Roman. Barbarii romani îl reprezentau pe Jupiter sau pe alți zei cu barbă, restul bărbaților era bărbierit, inclusiv tagma împăraților, cu mici excepții. Când s-a oficializat creștinismul ca religie a Romei, creștinii au ales să îi picteze pe Dumnezeu și pe Iisus ca și pe Jupiter, pentru că pe Jupiter îl cunoșteau, după barbă, după port. Așa că, atunci când cu ochii înlăcrimați, vă rugați ca buni creștini la Dumnezeu cel bărbos, vă rugați la Jupiter cel păgân.
Astăzi fiind Sărbătoarea Împăratului Constantin și a mamei sale Elena, valabilă fiind și pentru acesta explicația de mai sus, încă o chestie cu sfinții. Ar trebui să aveți curiozitatea să vă uitați într-un calendar religios romano-catolic și să îl comparați cu unul ortodox. Calendarul romano-catolic are câte un sfânt în fiecare zi. Per a contrario, că tot sunt sfinții ortodocși bărboși, calendarul ortodox are mai mulți sfinți îndesați într-o zi, ca în autobuzul aglomerat, bașca unii cu neveste, de parcă le-a băgat cu pile la pomenit. Cu cât au ortodocșii mai puțini credincioși decât catolicii, cu atât au mai mulți sfinți, parcă au păduchi de sfinți. Nu sunt de judecat ortodocșii: păr mult, minte puțină.
La final de articol, le urez un călduros La mulți ani celor onomasticizați astăzi, inclusiv celor bărboși, credincioși sau doar făloși.
Bărvierul din Sevilia
AMICUS FURIAE 