Acum că se apropie începerea școlii, au dispărut din supermarketuri slipurile, colacele, prosoapele și au apărut ca la alba-neagra, caietele, creioanele și radierele. Parcă ne-a pedepsit Dumnezeu cu Apocalipsa Cunoașterii. Ia să ne mai îngrijim și de suflet, cum zic ortodocșii, că trupul destul l-am epilat și frecat cu loțiuni toată vara. De cum se apropie frigul, românii devin mai deștepți, li se umflă capul de la atâta școală, iar pe trup își cresc un lăstăriș de floci de arată precum strămoșul urangutan.
De-a lungul vieții oamenii trăiesc cu grija proviziilor, precum animalele pădurii, să agonisească și să rostogloească spre scorbură pâine, saltele, haine, mă rog, ca necuvântătoarele. Grija asta a aprovizionării durează până la un anumit moment, când cel în cauză așteaptă cu o lumânare în mână ca alții să îi facă pe plac. Din momentul morții, grija cu proviziile trec la rude și prieteni, care preiau ștafeta ultimelor lucruri de care are nevoie mortul, colaci, cruci, popă, ce mai, ca la mort. De parcă pe mort îl interesează în ce rit îl îngroapă, ce costum îi pune, mai ales, ce se servește la masă. Așteaptă mortul răbdător până îl pune în groapă, apoi îi salută pe moștenitori cu ”ne vedem la Înviere”.
Nu toți cei care sunt pe picior de plecare au prevederea necesară să nu îi lase pe cei de pe lumea asta încurcați și îngrijorați. Ați văzut ce orgoliu pe Joe Biden, să candideze a doua oară la președinția Statelor Unite, deși dimineața nu își găsește papucii de casă sau proteza pe noptieră. Poporul american îngrijorat că Biden se sfârșește în timpul mandatului, l-a cam forțat să se ducă la culcare mai devreme. Dacă nu îți cauți din timp loc de veci, pățești ca președintele Iranului, Ebrahim Raisi, pe care l-a chemat Allah la Dânsul, în timpul mandatului, să îi arate care este fața și care este spatele turbanului. S-a dus Avram la Domnul și i-a lăsat pe persani cu mâna în șliț, să mai strângă cureaua, că nu destul i-au strâns americanii de gât cu sancțiunile.
Un singur președinte a avut minte să se gândească bine ce o să facă în următorul mandat, nu să organizeze party cu popi, lumânări și tămâie. Acum doi ani, președintelui în exercițiu al Italiei, Sergio Mattarella, fost judecător la Curtea Constituțională și profesor universitar i s-a propus de către Parlamentul Italian un nou mandat de șapte ani. Așa e, în Italia, președintele este ales de către demnitari, dintre ei, nu de către plebei și pulime, ca la noi, tot dintre noi. Mattarella a spus că vrea timp de gândire, să se consulte cu doctorii, să știe dacă poate duce mandatul la îndeplinire ori ba. Dacă doctorii au spus că da, Sergiu a devenit președinte al Italiei, pe parafa lor, președintele cu cel mai lung mandat din istoria Italiei, adică din 2015 încoace.
Cel mai probabil, la noi, candidații la președinție ar trebui să se consulte cu psihologii și cu bucătarii. Niciunul dintre cei care se arată acum la orizontul alegerilor, cei cu oarecare șansă, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, nu dau semne că ar putea duce mandatul la îndeplinire.
Pe Nicolae Ciucă, așa bucălat cum e, pare că îl desparte nu un mititel, ci o îmbucătură de mic de un infarct. Sau pe Marcel Ciolacu. Hai, nu un mititel, dar o friptură în sânge tot e picătura ce a umplut amarul unui AVC. Ciolacu măcar e neprihănit, a fost om necăjit, a mâncat covrigi. Dar de când a pus mâna pe ciolacu, a băgat frate, să recupereze, inclusiv BAC-ul l-a dat, s-a făcut mare om la stat. Ciucă, e umflat de la fasolea cazonă și de la luptele cu kilogramele, lupte purtate, ca un apărător al patriei.
Acești doi candidați ar trebui să se consulte cu un nutriționist, adică bucătar, să le spună cât mai pot băga în ei ca să se bucure de un mandat întreg. Nu zic nimic de Șoșoacă, cea harponabilă, sau de George Simion de la AUR. Ba de Simion da. Simion ar trebui să se consulte cu poliția de la Serviciul Caziere, dacă prinde un mandat întreg, la ce ochi încercănați are. Parcă îl gonesc pe Simion poterele, ca pe hoții de cai, de nu doarme noaptea de grija României.
Ar trebui, de lege ferenda, ca viitorii candidați la Președinția României să dea examen de greutate, ca boxerii. Acel examen îl pot trece cu brio, cel psihologic, mai greu. Plus să facă o asigurare de viață, că dacă mor în timpul mandatului, să le vândă Statul casa, averile, să aibă bani de organizat noi alegeri.
Poate așa suntem noi, românii, umflați, buhăiți, speriați, iar când punem candidați la cârma țării, punem tot felul de neisprăviți, după chipiul și asemănarea noastră, catindați care nu intră în slimbioză cu neamul care i-a fătat.
Și nu uitați, când votați, sologanul acestor flămânzi de putere este ”molarul trupei trece prin stomac”.
Joe Binladen
PS. Imaginea de mai sus nu are nicio legătură cu textul. Dar nici candidații la președinția României cu funcția în sine. Nu pentru că sunt grași. Ci pentru că sunt slabi. La minte.
AMICUS FURIAE 