Certurile olimpice

A fost ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice 2020/2021 de la Tokyo, toată lumea îndreptând privirea către Japonia și Împărăție, încât își pot schimba numele capitalei în Occhio. În rivala culturală, China, cea mai cunoscută dinastie a fost Dinastia Ming, dar acum, cu ancheta originii Covidului, clasa conducătoare chineză poartă numele de Dinastia Mint, fiind o minte cuminte ce minte.

Japonia este țara cu cea mai veche dinastie conducătoare din lume, în ultima sută de ani, având împărați pe Hirohito, Akihito, iar acum Naruhito, în a cărui domnie sunt actualele jocuri olimpice. Din cauza Covid, jocurile olimpice erau gata de anulare, dar a insistat însuși Împăratul, ca să nu capete porecla Năruito. Dinastia niponă este condusă de bărbați, dar japonezii deștepți au schimbat Constituția, astfel încât să ajungă la domnie și femei, Împăratul având doar fiice. Este o schimbare bună, dacă nu se întâmplă altceva.

Jocurile Olimpice au început cu scandalul schimbării directorului executiv, Kentayo Kobayashi, comic de profesie, pentru ceva glume anti-semite spuse în 1998. Nu o să fie o glumă, ci de-a dreptul comic când evreii vor solicita despăgubiri pentru glume. Vor ceda japonezii și îi va conduce și pe ei un o vrei, Împăratul Israelito, credincios conducător, cu perciunii spre popor. Se va scrie o nouă pagină a poporului japonez, o Evanghelie, ca aceea de la Costinești, când va intra Regele în capitală, nu ca Iisus și apostolii călare pe măgari, ci pe japonei.  

La Jocurile Olimpice apar națiuni din Oceania și Caraibe, ce ipotechează țara să aibă bani delegația pentru bilet dus-întors. La Jocuri apar țări africane ca Gambia, ca și Congo, iar sportivii lor o iau la gambă prin țara gazdă, în fugă pentru o viață mai bună. Firește, nu a apărut la Olimpiadă cunoscuta absentă Ureea de Nord, nord-coreenii fiind atât de săraci și înfometați încât nu au bani să urineze sau să treacă strada.

De obicei la Jocurile Olimpice iranienii și palestinienii refuză să concureze cu israelienii, armenii cu azerbaijenii. Vor veni jocuri olimpice când pământenii vor refuza să concureze cu marțienii, cu venusienii, păroșii cu epilații, subțirii cu umer-lații, etc. Jocurile Olimpice sunt de obicei un fel de jocurile Organizației Narațiunilor Unite, unde vine fiecare cu o poveste din țara lui, stoarce aplauze și medalii, sau lacrimi de crocodil. Pentru că nu se țin în Grecia, unde să aibă numele de la muntele Olimp, le puteau spune Jocurile Fizice, de la muntele Fiji.

Dacă s-a vorbit de țări, am ajuns la partea juridică și la materia ce vorbește despre țări. Aceasta e dreptul international public, unde se învață 1 an de facultate despre relațiile dintre țări, granițe, dreptul aerului și al mării și alte fâsuri din astea. Cea mai cunoscută organizație de drept internațional public este  Organizația Națiunilor Unite (ONU), care este un fel de Parlament al Pământului, cu 193 de țări membre și sediul la Jew York. ONU are o Poliție Locală numită Căștile Albastre, care este o furnică față de Poliția Covidului, Măștile Albastre. ONU este succesoarea organizației Liga Națiunilor, cu sediul la Geneva, unde a fost secretar general Nicolae Titulescu. Deoarece doar Anglia și Franța conduceau organizația, se mai numea și Linga Națiunilor, întrucât țările componente dădeau limbi anglo-francezilor ca să nu fie dezmembrate, scuipând unele pe altele și încrucișând alianțele.

Orice organizație ce se transformă în alta, mai virtuoasă și mai neprihănită, doar schimbă mărul, dar năravul ba. Asta pentru că, la organizații ca și la oameni, ce se naște din pisică, șoareci mănâncă, dar de este de folos, tot partidul se slujește, pân’ la ultima poruncă.

Județul Abuzău

Avocatul toporului

Când ai de-a face cu angajați ai Statului, cu organe ale statului, constați că aceștia se arată față de noi, muritorii, atât de importanți încât te fac să crezi că ei sunt cei ce fac dimineața cafeaua lui Dumnezeu sau că îi aduc ziarul și îi deschid ușa când merge la job. Nu tonți, dar cei mai mulți sunt.

Zilele trecute i-au dat drumul din spital Sfântului Părinte de pe Sfântul Scaun, după ce acesta s-a operat la colon. Nu a fost o operație la Cristobal Colon*, unde ar vrea Black Lives Matter să ne opereze pe albi, ci la celălalt colon, de nu poți să pui tifon, doar pampers.  Dacă îl operau pe Papă la stomac, pentru îngustare de stomac, îî puteau spune apoi Strâmtul Părinte.

A fost internat Papa Francesco pe Sfântul Pat, iar operația a decurs cu bine. A fost bine până a cerut Papa să fie alimentat cu plasmă, dar nu vă speriați, era o plasmă de perete, pentru meciuri. S-a uitat Papa la finala Copa America, unde a învins Argentina, și la Finala Euro 2020, unde a învins Italia, iar Papa s-a bucurat în dublă calitate. După ce s-a văzut de două ori campion, Papa s-a culcat mulțumit și a dormit somnul cel de meci.

Știți de ce la Vatican se aleg doar papi bătrâni și eventual bolnavi? Mai întâi pentru că oricum se moare la finalul vieții, boala lungă fiind moarte sigură, și apoi, să aibă o experiență de viață viitorul Papă. În doilea rând, poate că o fi Banca Vaticanului bogată, dar pentru un papă ce bolește se cheltuiește, sac fără fund, îi duce la papă de lemn.

Partea juridică a textului, este cu o răspundere, a comitentului pentru fapta prepusului**. Pun pariu că juriștii pudici s-au gândit la prepuț când au auzit aceste cuvinte rășinoase, dar esența lor tot nu a fost pricepută. Raportul de prepușenie este ca un raport de prepuțenie, adică prepusul este legat de comitent întocmai precum prepuțul de organul masculin, iar organul răspunde pentru fapta înaintașului, a celui ce merge în fața lui, în numele lui.

Asta este doar în teorie, după principiul capul face, capul trage, dar nu în practică, unde Statul spre exemplu, nu răspunde pentru faptele prepuțului, ca și când nu ar exista prepușenia. E ca și când Statul e circumcis de funcționarii săi, iar ei umblă în numele său și fac pofta Statului cu cetățenii. Prepușii statului, funcționarii, adică cei ce fac statul să funcționeze, nu răspund niciodată pentru faptele lor de serviciu, dar nici Statul. Prepușilor li se spunea pe vremuri comis, că acela o comitea, adică săvârșea fapta, dar răspunderea era a comitentului, a celui ce i-a spus să facă.

Dacă am amestecat sacrul cu profanul, să spunem că ieri a început pentru credincioșii musulmani sărbătoarea Aid-al Adha – Sărbătoarea Sacrificiului, care onorează cerința lui Dumnezeu către Profetul Avraam (Ibrahim) de a-l sacrifica pe fiul său Isaac(Ismail). Avraam este iertat de la sacrificial uman, în schimb legătura cu Dumnezeu este făcută prin sacrificarea berbecului iar în plan trupesc cu tăierea prepuțului.

Ce s-a spus, s-a scris, nu este bine să ne uităm în urmă, ci e bine să ne uităm în turmă. Ar da bine o lege în care prepuții Statului să răspundă pentru ceea ce fac și semnează, după cum spunea un inginer din Sibiu, cu p*la și semnătura nu te joci, că plătești toată viața. Așa cum noi plătim la Stat greșelile, să plătească și Statul, după principiul deochi pentru ochi, linte pentru dinte.

Instanța de fond de ten

*Cristofor Columb

**art. 1373 Cod Civil

Sectarul 1 București

A venit vremea să o vizităm pe Sfânta Vineri pentru poveștile săptămânii ce se scurg spre Apa Sâmbetei, când se merge la ștrand sau la mare, la marea aglomerație de pe Autostrada Doarelui:

  • Buba ce s-a spart în Cuba: după ce a murit Fidel-ul marxismului, puterea a fost lăsată democratic cu limbă de soarte la fratele său, cubanezii primind drept conducător Raul cel mai mic. Deoarece noi am primit de la ruși la Revoluție pe Ion cel Bolșevic, s-au gândit cubanezii să protesteze împotriva dictaturii și a comunismului, poate primesc ajutoare din afară. Pentru că au făcut cubanezii un vaccin anti-Covid numit Abdul, se pot aștepta doar la efecte adverse americane, la vaccinare cu rachete și la un program Petrol contra Havană;
  • Aer Bolsanaro: Președintele Braziliei, Jair Bolsanaro, a fost spitalizat după ce a sughițat 5 zile, sughiț ce i-a provocat dureri abdominale. După ce s-a infectat de două ori cu Covid, Jair a rămas un negaționist, atât al covidului cât și al pârțului. Dacă spui sughiț în loc de pârț, tot inflatulat se cheamă că ești, îți dai aere doar pentru că așa spune numele;
  • Hei tramvai, cu elici și tras de MAI: Aterizarea forțată a elicopterului pe bulevardul Aviatorilor a dat prilejul unor întrebări de natură tehnică, dar și juridică. Pe bulevardul Aviatorilor, ce cod se aplică la elicoptere, Codul Rutier sau Codul Aviatic? Dar în privința procedurii? Podul de Procedură Aeriană? Poate au fost americanii derutați, fiind vorba de Charles de Gaulle, s-au gândit la Franța, la negri și la Mogadishu. S-au gândit că mai bine să lase Hawk-ul în poziția Duck, să nu îi ghideze la sol somalezii cu rachete. A fost bine că totul s-a terminat cu bine. Fiind vorba de București, nimeni nu a fost rănit, nici elicopterul ciordit;
  • Vive la France: După ce au ratat cei trei negri din echipa de fotbal a Angliei în meciul cu Italia, huliganii englezi s-au apucat de bătut asiatici, de parcă au jucat cu echipa Galbionului. Ce să mai spună francezii, de cât de închisă la piele este echipa lor națională, unde alibii sunt în minoritate? Păi în Franța, de Ziua Națională, pe 14 iulie, afro-francezii  și arabo-francezii le urează albo-francezilor un călduros Leave la France;
  • Două copii: În India, în statul Uttar Pradesh, cu o populație mai mare ca a Braziliei, s-a venit cu propunerea ca familiile să aibă maxim 2 copii, iar cei ce nu fac copii să fie premiați sau sterilizați, dacă vor. Păi după ce ai umplut lumea cu 1 miliard de puradei, ți-ai dat seama că e copiatorul stricat? Nu mai ai ce face la așa populație, decât să schimbi numele țării în Uter Puradesh și să stai pe curry-ul tău;
  • Spâna lui Dumnezeu: În orașul Puebla din Mexic s-a deschis o biserică închinată lui Diego Armando Maradona. La biserică a apărut un disclaimer la decalogul lui Moise, la porunca cu furtul, fiind completată cu Să nu furi goluri. Maradona era un tip mic, nervos și păros, poreclit Mâna lui Dumnezeu de la golul cu mâna din meciul cu Anglia. Dacă prin absurd, am ajunge cu Naționala de fotbal la aceleași performanțe ca ale Argentinei, la cât de epilați sunt jucătorii români, i-ar spune echipei Spâna lui Dumnezeu.

La finala Euro 2020 dintre Italia și Anglia s-a văzut la final că, hopa, e rasistă Europa. Cel mai important lucru la acel meci a fost că omul sfințește jocul și fair-playul locul, și, indiferent de rezultat, ce se face pe teren, pe teren rămâne, până ce tânjești la cupă, să îți fierbi în ea de-o supă.

Televizorul colon

Iglesia Maradoniana

Pai și pe iulie

Văzând imaginea inocentă a Josephinei Baker în uniformă militară, a spus un cititor al blogului că, națiile mari își pun însemnele puterii pe uniforme. În cazul Josephinei era pe beretă, însemnul puterii fiind o pasăre, una mică. Josephine Baker a lucrat pentru Rezistența Franceză poate cu ciripitul sau cu pasărea, fiind mai negruță și frumoasă, făcând în tinerețe furori, iar la bătrânețe a făcut furou. Poate a lucrat la sentiment, sau poate doar a mimat iubirea, așa, doar să îți plătești privirea.

Josephine Baker venea din New Orleans, fostă colonie franceză din America iar imaginea ei cea mai iconică a fost acea a dansului lasciv cu catrința de banane, sugerând o origine bananieră, ca a oricărui african neserios, erotic și lucios. A trecut vremea coloniilor, iar francezii au lucrat în fel și chip, cioplit, să se împace cu trecutul colonial. Dar nu s-a împăcat colonialul cu ei, care i-a tot sâcâit și hărțuit, până 10 negri mititei* le-a dăruit, o echipă națională, să o tot așezi pe sfoară, pe furiș, pe-acoperiș.

Partea asta post-colonială a venit în Franța din cauza mizeriilor și rahatului lăsat în colonii, fiind afectați mai ales la colon, când le-au pușcat mațul gros din cauza bunăstării și din cauza bananelor care le-a tot strâns burta. Acum, de când Emmanuel Macron s-a căsătorit cu bătrâna, va începe o nouă eră, aceea de după bătrâna, era post-gerovitală.

Francezii mai au în afară de Turnul Eiffel diferite simboluri naționale, cum sunt baghetele, cartofii ”pai” sau spălătoriile ecologice. Aaa, să nu uităm Republicile, Renault, Citroyen, Proasta de Azur. Care este poanta cu spălătoriile ”ecologice franceze”? Bat francezii covoarele de praf cu baghete și franzele fără gluten? Aruncă pe covoare cu parfumul lui faimos, Canal no.5? Că de bătut militar nu sunt în stare să bată pe nimeni, eventual te bat la cap să le semnezi hârtii să îți ”tehnologizeze” fabricile. Pe cartofii pai s-au bătut cu belgienii, pe patente și invenții, care a fost primul ce a tăiat cartoful și l-a prăjit.

S-au tot umflat francezii în pene de marea lor descoperire, vinul spumant, zis șampanie, iar apoi au hărțuit toate țările să nu mai folosească cuvântul Champagne, se plângeau la toți cu lacrimi de crocodil și amenințau cu proteste. Care e șmecheria cu șampania? Că le place la femei și la gay? Că alcool nu are, dacă o compari cu alte băuturi serioase, e ca diferența dintre Inchiziție și  Biserica Catolică. Nu știți care este diferența? Păi iezuiții erau mai catolici decât Papa, iar șampania e puțin mai alcoolică decât apa. Cam asta e, apă chioară.

La final, ne uităm la simbolul lor, Republica, nu cea a lui Platon, ci acea a lui Planton, că au rămas blocați pe Republica no. 5, ca și parfumul Chanel. Treaba cu republicile e ca și cu căsătoriile. Te lepezi de nevasta bătrână, pe care ai uzat-o fizic și moral, iei una tânără și apetisantă și te-ai făcut ca nou. Indiferent la a câta căsătorie ești, sau Republică, ai schimbat doar consoarta, nu și soarta, rămâi tot un fustangiu care aleargă după una tânără. Asta până i se face familiei latine silă de tine și te face cu macrou și cu oțet.

LA MULȚI ANI FRANȚA!

De la egal la Senegal

* Agatha Christie-10 negri mititei. Faimosul detectiv Hercule Poirot era belgian, și se mândrea cu asta

P. S. Dacă iubiți totuși Franța, să nu vă simțiți jigniți, doar cântați după mine:

A venit vacanța, cu trenul din Franța,

Hai copii la joc, cărțile pe foc.

Cavități de lider

Dacă nu s-a făcut revista presei de ce ceva vreme, a venit rândul să o reluăm ca pe o activitate prolifică pentru imaginație:

  • Haite în Haiti: astăzi sunt alegeri parlamentare în Republica Moldova, satelitul Sovietelor care plutește în derivă între Uniunea Europeană și Rusia. Tot felul de nații se întrec să lanseze sateliți, iar ăștia vechi sunt lăsați de izbeliște. Pe alti meleaguri, președintele Jovenel Moïse a fost împușcat în Haiti de mercenari grupați într-o haiti. Nu știu dacă ați văzut, fostele state coloniale sunt conduse de obicei de junte militare, comandate de colonei, care au numele de la colonie. Despre Haiti se știe că sunt săraci, e foamete și că a fost cântat de cântăreața de ciocolată Josephine Baker, dar uciderea președintelui nu știm cine a copt-o;
  • Zâna Băseluță: se zvonește la Cluj că după ce a zburat în Costa Frica de spaima pușcăriei, Elena Udrea va ateriza costumată în Zâna Băseluță în zona aeroportului Dezmir pentru a construi un complex imobiliar pe Târâmul Caritasului, unde apartamentele de bloc au prețul vilelor din București. Tot aveau clujenii complexe față de bucureșteni, dar Zâna Măseluță îi va vindeca, le va lua banii de la saltea și le va lăsa sub pernă o măsea stricată, să aibă unde trage când vin acasă de la serviciu. Zâna Băseluță care nu are doar un serviciu, ci mai multe, va zbura înapoi în America de Nud, după ce îi va lăsa în fundul gol pe ciocoflenderii din provincie;
  • Demi-sexual: dacă este vară, e cald, și ne-au năpădit mormonii, ne răcorim cu ultimele știri bizare. A fost o știre cum că fiica guvernatorului New-York-ului, fiica lui Andrew Cuomo, s-a declarat demi-sexuală, un fel de Demi Moore, dar nu mai mult de jumătate. Poate demi-sexual este ca vinul demisec, iar homosexualii sunt ca vinul roze, dar pe amândouă trebuie să le îndoi ca să le consumi. Am zis vin roze, că vin maro nu este, numai bere neagră. Dacă e negru, terminăm cu Africa, unde în cea de Sud, s-a dat o lege potrivit căreia femeile pot să aibă mai mulți soți. S-a pus problema cum se face paternitatea la copii, deși e simplu, femeia știe, iar dacă e alb, nu e al lor. Ideea asta nu e rea, s-ar putea implementa la noi, să se dea o lege potrivit căreia o casă să aibă mai mulți hoți, și dacă se poate, să fie case de amanet;
  • Covid varianta Lambada: Se pare că virusul ăsta Covid va trebui să epuizeze toate literele alfabetului grecesc ca să se termine, adică 24 de semne, acum fiind la modă varianta Lambda(λ) venită din Peru. A ales Oculta vreo 24 de țări unde lansează Covid cu caracteristici naționale, iar când se va ajunge la varianta românească Ro (ρ), o să fie Covid din acela ce pune magnet pe ceasul de morți, să nu se rotească, să plătească la factură. Covidul varianta Ro o să fie din acela ce diluează dezinfectanți, fură vată și spirt sanitar, apoi îl filtrează și îl bea. Dacă sunt 24 de semne grecești și facem 4 tulpini noi pe an, asta înseamnă vreo 6 ani de pandemie. Au zis popii că trăim vremea Apocalipsei, pentru că ajunși la ultima litieră a alfabetului grecesc, Omega(Ω), se va putea citi direct din Biblie, Apocalipsa 1:8: Eu sunt Alfa și Omega, începutul și tușitul;

Vă urez o săptămână frumoasă și răcoroasă, iar dacă vă e cald și nu aveți unde merge, mergeți în baie și stați cu picioarele în apa rece din Nirvană.

America de Sudui

Josephine Baker (1906 – 1975) în uniformă militară, 1944.
(Photo by John D. Kisch/Separate Cinema Archive/Getty Images)

Colpa America

În timp ce în Europa se dau goluri la Euro 2020/21, în America de Sud se joacă Copa America, pe autogoluri. Întrucât în ziua de luni nu se întâmplă nimic, judecătorii Curții Supreme a Mexicului, au ales o zi de morți, când au votat dezincriminarea consumului de marijuana.

Judecătorii mexicani au renunțat la pensile speciale, și-au semnat certificatele de deces și se vor retrage drept în lumea cealaltă, cu sobor de pistolari. Au dat magistrații mexicani votul pentru verdele de pe steag, de pe droguri și de pe cea lume.

Ideea lor a fost să scoată de sub incidența legii penale consumul ierbii, să slăbească veniturile cartelurilor de droguri, traficul de iarbă fiind o vacă grasă de muls. S-au gândit judecătorii să dea poporului fumător posibilitatea de a se ameți pe gratis, ca să nu aștepte promisiunile politicienilor că vor eradica drogurile. Politicienii de la ei, ca și de la noi, vorbesc aiurea până fac spune la gură, că oricum nu se întâmplă nimic.

În România, sunt destui care au pruni și meri în grădină ca să facă pălincă, fiind legea zice că poți deține legal 40 L de alcool pentru consum propriu. Poate și în Mexic, vor da drumul la creșterea de marijuana, de se vor trezi mexicanii cu noaptea în cap să cosească, să întoarcă și rotească drogul, să se usuce uniform, apoi să îl facă căpițe și să îl arunce în podul gurii.

Orice dezincriminare are efecte secundare, efecte adverse și perverse, care se văd doar în timp.  Cel mai probabil, cartelurile vor încerca să controleze cultivarea și vânzarea de marijuana, vor impune soiurile autohtone, vor pune taxe pe vânzarea în omoare, vor apărea emisiuni Viața Sfatului, cu saturi despre combaterea dăunătorilor, plivitul și privitul marijuanei, etc., vor avea pe ministrul Daia, care va vorbi de marijuana de ”pe vremuri”, de la CAP.

Va durea până vor înțelege legiuitorii mexicani că au pus la lege tampon cu Mamon și se vor ruga la Isus, Bântuitorul Nostru, să mai cruțe pe oameni, că prea le cântă la căpătâi Popa Cabana când se scaldă în Apa Sâmbetei, iar rudele morților, văzând cum îi bagă în gropi pe țăranii cultivatori, să nu mai exclame ”Oh, my Glod!”. Cam așa este cu dezincriminarea marijuanei, pentru unii mumă, pentru alți humă.

În Americi, treaba cu dezincriminarea este cu schepsis. Știți care este diferența dintre americani și canadieni? Niciuna, americanii sunt ”decât” niște canadieni înarmați. În SUA există National Rifle Association, oamenii ăia ce militează pentru dreptul la auto-apărare cu arme de asalt, de război. Membrii NRA  poartă arme și la duș, poate intră un ”negru” să le fure banii de bere din chiloți, iar dezincriminarea portului public de arme este pentru ei dreptul de a omorî pentru te miri ce, precum făcea Ștefan cel Mare.

Treaba asta mare cu dezincriminarea vine dintr-un dicton latin, tradus cu ”nicio crimă fără lege”, așa cum tot din lege vin și primele funcționarilor publici, după principiul ”nicio primă fără lege”, iar pe text, dacă nu este substanță, tot o rimă îl mai drege, pân-aprope de final, unde praful se alege.

   Cartelul SIM

Balada încolțirii globale

Te rugăm o dragă Greta / Să nu călărești egreta,

Că ne-ai tot dat cu trompeta/ Cum vrei să salvezi planeta.

Tot ne-ai spus să stăm cuminți / În discursul strâns din dinți,

Încălzirea că-i globală / Ca să nu te duci la școală.

Cu Ecologia-n gură / Greta ne servea cu ură,

Mici petale comuniste / Cu pistilele marxiste.

Urșii bruni să nu-i vânăm / La Iisuși să nu rugăm,

Doar pe ea s-o ascultăm / Mapamondul să salvăm.

Să nu aruncăm gunoaie / Să captăm apa de ploaie,

Doar ”nimic” să emanăm / Lumea să nu poluăm.

Vreme trece, vreme vine / E un frig de faci pe tine,

E un ger afară nene / De îți iei în mai izmene.

De atâta frig și ploaie / Ne-am udat până la oaie,

Așteptând să-nceapă vara / Să răsară primăvara.

Vine vara bine-mi pare / Am o șubă în dotare,

Cu glugă și buzunare / Și de plouă și de-i soare.

Stă Gretuța lângă sobă / Cu părinții ei la vorbă,

Și se-ntreabă în suspine / Nobelul de ce nu vine.

Nu prostești pe nimeni Gretă / Când te dai eco-expertă,

Geaba plimbi tu mapele / Minți de-ngheață apele.

Nu e om să stea să vadă / Nobelul de-l iei ori ba,

Când rânește la zăpadă / Clima nu te-ar mai răbda.

Imediat e gata vara / La gripați le curge nara,

Încălziți de la centrală / Încălzirea nu-i globală,

Ci-i locală / De la supă și sarmală.

Deci așa este cu Greta / Ce ne-arată trotineta,

Pasul și cu bicicleta / Substitute la mașină,

Iar povestea ei sublimă / Seamănă cu o molimă,

Ce se-ntinde mare, lină / Ca ridichea din grădină,

La noi a ajuns ca bună / Nefiind decât minciună.

Hansel și Greta

Legiunea Nord-Vest

Scriitorul canadian de Science-Fiction, A. E. Van Vogt, avea obiceiul bizar de a pune pe cineva să îl trezeasca din somn la fiecare 90 de minute, să poată scrie ce visează. O parte din scrierile sale au fost inspirate de vise. La noi la Cluj, care e buricul târgului României, de se adună scame în el, avem pe Primarele Boc, care s-a trezit cu idei ciudate. S-a trezit, să nu zicem sculat, cum zicea Lăpușneanu, cu o idee de milioane, dacă nu de miliarde: să desființeze județele, să facă regiuni.

Prima dată m-am gândit că a zis să facă legiuni, cum era pe vreme lui bunicu-său, acela de a turnat pe legionarii partizani la Securitate, iar comuniștii l-au pus pe turnător temelia administrației locale, primar. Primar pe Boc, nu îl pune nimeni, că este, iar de turnat a turnat și el, ditamai stadionul Sluj-Arena, de zici că e Olimpia Stadium-ul lui Adolf. Boc a ajuns un fel de Fuhrer de la Cluj, cum a fost Iohannis la Sibiu, și iată că Iohannis a ajuns Fuhrerul României.

Deci așa vine vorba, Boc se visează Fuhrer pe regiune. Pentru tinerii în istoria administrativă, ideea cu regiuni a fost pe vremea lui Carol al II-lea, care a făcut în 1938 Ținuturile, iar la nord-vest a făcut Ținutul Crișuri/ Ținutul Someș, iar Boc a preluat-o și a mai spus-o în preajma lui Traian Băsescu, în 2011.

Ținutul Crișuri cuprindea actualele județe Bihor, Satu-Mare, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Cluj și Sălaj, având capitala, firește, la Cluj. Ținutul nu a prea ținut, doar 2 ani, până a plecat Regele în 1940 și tot flancat de legionari, care au vrut să îl împuște la Timișoara.

Bine, primarele Boc e bine intenționat, spune că vor veni bani gârlă de la UE la regiuni. Vrea săracul Boc să îi inunde catastrofal pe nord-vestici cu fonduri europene, cum a inundat Someșul la Satu-Mare în 1970. De asta le zice vestici, că o să poarte veste de salvare, să nu se înece în bani, o să scoată ISU cu pompa banii din casele oamenilor. O să explodeze Zalăul, nu cu centralele din blocuri, ci cu prosperitate, de o să facă Silcotub conducte de export pălincă. Se va face Magistrala Mărgelată, ce va uni România și Ungaria cu Europa de Vest, de or să-și taie ăia conductele de gaz rusesc, se vor încălzi direct cu pălincă.

Planul ascuns al lui Boc, spus voalat ca Vălul Miresei din Răchițele, este că vor dispărea comunele și satele, ca independență fiscal-administrativă. Ce nu a reușit Ceaușescu prin urbanizare și industrializare, face tovarășul Boc prin regionalizare și digitalizare. Ca un mic Carol al 2-lea, Boc se vrea dictator administrativ, încălțând cizma de general al lui Ceaușescu, nu pentru a lucra de la talpa țării, ci pentru a ne da șuturi în fund. Cam la asta se pricepe Statul, să te hărțuiască, cu hârtii, cu planuri și cu organizări de sisteme.

Dacă terminăm cu legionarii, zicea C.Z.Codreanu că țara nu are nevoie de programe, ci de oameni. Să nu vă supurați că am zis de neamul lui Boc, e cu disclaimer. Tot Codreanu zicea că meritele părinților nu se moștenesc, ci doar păcatele. Iar am zis rău. Nu m-am supărat pe Boc că vrea regionalizare, poate să facă legionarizare dacă îl ține, m-am supărat pe treaba cu satele și comunele.

Boc trebuie să știe ce otravă promite în schimbul banilor, pentru că vine de la sat, dar cu noua lui doctrină, sunt convins că Veșnicia s-a născut la Stat.

Zgarda de Fier

Disclaimer final: textul nu e cu Emil Boc sau cu C.Z. Codreanu, e cu avocați și idei, pentru că amândoi au fost și au avut. Dacă Codreanu a fost avocatul mântuirii neamului, și a murit pentru asta, Boc se dă de ceasul morții să fie avocatul mânuirii banului.

-VA CURMA-

RAPELUL BOCANCILOR

Țineți minte cum în sondaje de opinie se forează încrederea populației în diverse instituții? Tot timpul pe primele locuri ies Armata și Biserica, adică cei omoară și cei ce îngroapă populația.

Dacă Biserica e tot timpul criticată, Armata este nepătată, neprihănită și tot timpul iubită. La fel a fost în 1989, când se făcea dezinfectarea de virusul comunist, văzând militarii că vinerusul nu infectează cu frică, a trecut Armata de partea oamenilor și fiind mult-iubită, oamenii de pe străzi au strigat ”Amanta e cu noi!”. Armata și Biserica sunt tot timpul împletite, ca o funie de spânzurat, în toate țările. Spre exemplu, în Israel, la sfârșitul lunii Ramadan, Armata a dăruit rachete palestinienilor nevoiași.

La noi în Republică, Armata s-a implicat în campania de accinare a populației, ieșind militarul Gheorghiță cu seringa la portiță, vrând să elimine clasa muritoare(de Covid) și să aducă la birouri clasa muncitoare. S-au petrecut schimbări rapide, Spitalul de tip Covid redevine Spital Cinic Județean, lumea așteptând vaccinul ca pe Profeți, devreme ce ne-am pus viețile în pâinile doctorilor. Pandemia ne-a dat ghiața peste cap, fiind încălziți de mască, aceasta devenind o necesitate de zi cu zi, așa cum sunt curentul sau groazele livrate populației la preț exorbitant.

După ce un an ne-am uitat chiorâș la Covid, s-a realizat că putem scăpa de acesta precum am scăpat de irisul gripal, prin vaccinare, să ne continuăm liniștiți viețile în ace și prosperitate, să nu ne mai punem mănuși după cum spunea Frank Zappa, All you need is glove.

Știți bunăoară că Johnson & Johnson produce săpunuri, vaccinuri, șampoane și baloane. În goana după vindecare, dacă familia lui Bin Laden facea vaccinuri, lumea i-ar fi primit ca pe Iisus, nu cu strigăte de Osana, ci cu rugăminți la Osama. A trecut vremea când nu conta cine și cum se vaccina, primul venit era pe loc găurit. A intrat în declin vaccinarea, dar la toate țările, încât în Polonia se impulsionează vaccinarea prin tombole cu premii.

Se va ajunge ca autoritățile să organizeze chefuri și chermeze de vaccinat, jocuri cu sticuluța, când se stinge lumina ești vaccinat. Se va ajunge la vaccinuri în uscătorii de bloc, în garaje de tablă, în beciuri, în WC-uri de tren CFR, în pauza de țigară. Oculta va pune vaccin pe timbre, pe filtrul de la țigări, în pâine și pasta de dinți, așa cum pune fluor sau stupidități în capul conspiraționiștilor.

Se va ajunge acolo încât se vor măslui dosare penale, unde scăparea de condamnare este vaccinare cu clasare. Însuși Procurorul General al României va vaccina în biroul său, între cafele și audiențe.

Iarăși rău m-am aberat,

Apropo, v-ați vaccinat?

De visați la mări bulgare,

Nu scăpați de vaccinare,

Așadar și prin urmare, repetați cu mic cu mare:

Vaccinarea când îmi vine,

Rup tricoul de pe mine!

Vaccinara înfundată

P.S. Decât să vă sară în ochi anul 1984, Orwell, mănuși, conspirație, mai bine să vă sară vaccinul în braț!


NEUROVISION

Oamenii obișnuiți care nu fac diferența între neurologie și psihiatrie spun celor ”nebuni” că sunt duși la neuro, deși se duc la psihiatrie, așa cum britanicii spun despre continentali că sunt nebuni pentru că merg cu euro. De data aceasta, ne uităm înspre concursul Neurovision, la fel ca cei aproximativ 180 de milioane de alții de pe planetă, uitați prin colțuri de civilizație precum cei de pe Planeta Maimuțelor.

Ne-a înșelat vigilența corect-politică surpriza cu Italia care a câștigat concursul, noi credeam că acesta este pe bune, nu pe simpatie de pandemie, cu drama Italiei de anul trecut. Oricum a fost, concurenții desemnați au fost care mai de care, deși primii care au atras atenția au fost prezentatorii. Olanda care a organizat concursul, a pus patru prezentatori, o negresă firește, o blondă Barbie, un nenea incert sexual și o tanti matahală, îmbrăcată ca o domnișoară de oroare.

Țările participante au dat concurenți pe măsură. O individă mare a reprezentat Malta, o fată cât malul, iar dacă se băga în apă, se făcea o Aqua Alta, de se inunda Venezia. Suedia, firește a trimis un nenea african, cu cercei și cu suman, cum avea și Doctor Alban, dar nu a făcut mare lucru. Tot cu africani a cântat o rusoaică ce a ieșit dintr-o Matrioșca de tip ursoaică, destul de bine. O să vedem cum se duce acasă să îi explice lui Putin treaba cu africanii și cu versurile don’t be afraid, probabil va spune că afraid înseamnă frig.

Cel puțin vreo patru concurente au fost cu craci, de îi ia cu nădușeli, și pe popi dar și pe draci. Prima a fost reprezentanta Ciprului, cu piesa Diablo, iar Biserica Ortodoxă de acolo a protestat că nu se poate așa ceva, și s-au dezis de ea ca dracul de lămâie, că tot începe sezonul estival. Cea de-a doua, a fost din Azerbaijan, cu piesa Mata Hari, care nu era mamă-sa, iar cea de-a treia a fost de la Albania.

Cea din urmă cu paranteze, a fost reprezentanta Moldovei, Natalia nu-știu-cum nume rusesc. Fata asta avea niște dansatori la bustul gol, dar cu sacou, de au lăsat ăștia impresia că nu vor să se unească nici cu noi prin Podul de Flori, nici prin Podul de Floci, așa erau de epilați. În fine, fetele ăstea toate veneau din țări săcrăcite de războaie, mai sărăcuțe ele, de umblau despuiate, unele slujind în haremul turcesc, altele în haremul rusesc.

Un singur concurent nu a luat niciun vot, de l-au pus europenii cu votul pe labe, reprezentantul Marii Britanii. Ce să spunem despre el, doar că era și el mare la stat, avea o geacă de piele și cânta fără suflet pe un cilindru.

O altă țară cu ștaif a fost Israelul, a cărei reprezentantă avea origine etiopiană, deci negresă, o freză ce semăna cu Statuia Libertății, un îndemn firesc la vot pentru cei de acolo. Fata asta era și ea cu craci, dar slabă rău ca o gazelă. Plus că era însoțită de niște dansatori cu franjuri ce aduceau a rabini, așa cum arăta Louis de Funes în filmul cu Rabinul Iacob. Nu prea înțelege lumea ce e cu Israelul ăsta în Europa, ce să mai zicem de Australia. Doar dacă nu ne gândim că Israelul e în Europa pentru că e la o aruncătură de rachetă de țări nervoase militar.

S-a văzut pe europeni că a fost concursul forțat, nervos, cu frica infectării și a izolării, cu veșnica problemă a pașaportului de vaccinare pentru țări fără frontiere. Ce să mai spunem despre Eurovision? Eurovisionul până la urmă învechește, ajunge un fel de Tezaur Folcloric cu muzică poponară, dar așa suntem noi, cei din Vechea Lume, serioși, și nu mai știm de glume.

Steaua fără lume

Limbarea de seară

Săptămâna care a trecut a fost aceea a spionilor și expulzaților, de parcă ne-am întors în Războiul Rece, în care nu apuca ambasadorul să încălzească scaunul de sub el, că imediat era dat afară cu tot cu baliza lui diplomatică. Acelea erau vremurile normale, în care în valiză duceai pașapoarte, cifru și bani de suc în aeroport, nu ca acestea, în care diplomații saudiții scot în ele oamenii tranșați în ambasadă.

De făcut, au făcut ceva rușii în Cehia, de s-a apucat toată lumea europeană să dea afară spionii, ca la curățenia de primăvară, cât că a trecut Paștele catolic, fiind sărbătorit doar Paștele lor de ruși. Primii care au început să dea ruși afară au fost estonienii, apoi s-au luat toți după ei. Până la urmă de aceea  Țări Baltice se numesc baltice, pentru că acolo se pescuiesc spionii ruși, nefiind prohibiție niciodată. Estonienii sunt campioni la așa ceva, ei lucrând și din biți, cu securitatea informatică a NATO.

Dacă ne întoarcem la noi, nici românii nu au stat degeaba, l-au declarat persona non grata pe atașatul militar din București, Alexey Grishaev. În schimb, trebuiau să îl declare persona noʼ gata pe ambasadorul lor, Valery Kuzmin, individ otrăvitor prin mesajele distorsionate transmise din ambasadă. Să fim serioși, mesajele nu le scrie el, doar nu are avantajul tactic al lui Ștefan cel Mare în Codrii Cosminului, ci doar o armată de troli cunoscuți ca robii Kuzminului. Dacă este să fim răi, să observăm ce burți au făcut soldații de la noi, parcă au mâncat persona non gratinata, tare mă tem că într-o confruntare cu rușii, ne vom bate doar pe burtă.

Ajungând la România și la spioni, știrea săptămânii a fost cu demisia lui Ion Iliescu din funcția de președinte al Institutului Revoluției Române. Asta chiar ne-a luat prin surprindere, ce nu ne-a mirat în schimb, a fost că a lăsat conducerea institutului pentru Alexandru Mironov. Omul stelelor este agreat de Moscova, așa cum Ion Iliescu era văzut de acolo cu ochi nebuni, fiind cel mai potrivit în jobul de cercetător al ”revoluției”. Nu știu dacă ați observat, dar Ion Iliescu era mai tot timpul îmbrăcat în haine de gropar, poate scria asta în fișa postului de la Moscova. Fiind și dânsul bătrân, va umbla gropar până la groapă, unde un popă de-al lor îl va lăuda și citi un tropar.

În privința Revoluției, să nu zicem pivnița, au eclozat diverse grupuri de luptă pentru ”adevărul” Revoluției, cele mai multe militând pentru lapte și miere, furnizând în schimb șoapte și fiere. În mod sigur a rămas mult de studiat la Institutul Revoluției Române, inclusiv rolul de gropar al lui Ion Iliescu, pe care îl cunoaștem drept vechi KGB-ist, după vorbă, după mort. Știți care, acela de la Crăciun.

Studierea Revoluției nu trebuia să aducă acest final neașteptat cu Ion Iliescu, ca în povestirile din Zona Crepusculară, ci trebuia să îl conducă pe acesta, cu grație, după gratii. Dar ce să facem, ne-am născut în țara lui Caragiale adăpată la geniul lui Eminescu, că doar nu al lui Ceaușescu.

La final de articol, dacă tot i-am urat de bine lui Ion Iliescu, să terminăm inspirați de Luceafărul de la Ipotești, cu gândurile la Institutul Revoluției Române și studiul acesteia:

Și dacă gloanțe bat în geam, de se cutremur popii,

E ca-n minciună să te am, și-n veci să mi te-apropii.

Ghinion Iliescu

Etiopia 1991

Borta cuvântului

După cum a umblat fără rost Călin a luʼ Eminescu să astupe borta vântului, la fel umblăm și noi să astupăm borta cuvântului, care iese din burtierele de știri ale săptămânii trecute:

  • Premierul Florin Scârțu: pe cât a fost de zgârcit în cuvinte Florin Câțu în privința concedierii lui Voiculescu, pe atât a sărit astăzi în conferință de presă ca proasta la măritiș să anunțe minuni economice. Cică agenția Standard&Poorʼs a revizuit ratingul de țară de la negativ la stabil. Pentru Europa de  Est ar trebui o agenție numită doar Poors, care revizuiește de la foarte săraci la săraci, iar pentru ratingul de economie stabilă ar corespunde termenul economie debilă. Cum se tușește economic în Vest, în Estul Europei economiile se scapă în chiloți;
  • După ploaie, chepeneag, după Astra e doar cheag: În Republica Moldova zisă și Basarabia au ajuns circa 48.000 de vaccinuri din ajutorul Covax, pe când din România au fost exportate 132.000 de Astra-Zeneca pe care românii nu le vor în ei. Dacă Barasabia se chinuie la propriu să facă cheag la democrație, fiind departe de cheaguri financiare, sora România o ajută să facă și ea cheag la ceva, la vasculare;
  • Petrecere de pietoni: Ministrul de Interne Lucian Bode a spus că este în discuție un nou Cod Rutier, fiind nemulțumit de neatenția pietonilor care provoacă mii de accidente care murdăresc mașinile cu sânge. S-au propus înființarea școlilor de pietoni, care apoi să organizeze examen pentru carnetul de pieton. Fiind foarte multe mașini și puține trotuare, s-a propus ca pietonii să vină cu trotuarul de acasă, iar cine nu are, să ia de la bancă credit în programul Primul Trotuar, exceptând doar profesionistele;
  • Ora credinței și a neputinței: S-a aprobat în America retragerea trupelor din Afganistan până la 11 septembrie, America spunând că a atins scopul, pe când Talibanii au spus că și-au atins periscopul și au aruncat prosopul. Televiziunile au început să difuzeze reportaje cu talibani, de parcă este Ora credinței cu Iisus tras la xerox, cu tot cu șlapi și kalașnikov. Americanii nu se retrag în grabă, iar talibanii se scarpină în barbă;
  • Atenție, se filează: Se pare că francezilor le filează ceva încât își iau ”filme”. Ministerul Justiției din Franța are un proiect în care să filmeze procesele și să le transmită la TV, în funcție de interesul public. Ce faină era treaba asta în timpul Revoluției Franceze, stăteai în față la TV cu popcorn și te uitai cum cad ghilotinate capetele nobililor în coș. Tot una cu Franța, ce pune faianța. Cică a trecut o lege în care dacă faci sex cu cineva mai mic de 15 ani, chiar dacă a consimțit, se cheamă că e viol. Acum este timpul potrivit pentru Emmanuel Macron să se constituie parte violată;
  • Mutarea negrului: Ca la un joc de șah, a fost rândul Poliției albe din Minnesota să mute împotriva negrului, să mai împuște unul. Ca la o făcută, dacă pe primul polițist ce a sugrumat îl cheamă Chauvin, acum pe negrul împușcat îl cheamă Duante. Se pare că iadul negrilor din America este precum cel zugrăvit de Dante, cu albi fioroși în banda lui Pazvante;
  • Ucraina nucleiară: După ce în anii ʼ90 Ucraina a renunțat la arsenalul nuclear, gândind că nu o să aibă nevoie, acum amenință NATO că dacă nu o protejază împotriva Rusiei, se va înarma iarăși nuclear. Asta cu primitul în NATO e ca atunci când nu te lăsau părinții la discotecă, iar tu îi amenințai că faci discoteca acasa cu piesa DaʼBomb. La nici un vecin al Ucrainei nu i-ar conveni să o știe cu pârțul nuclear la îndemână, nu știi ce beau ei seara iar a doua zi le tremură deștul pe buton. După cum spunea un profesor fain din Ungaria, when is nuclear, something is unclear;

Ucraina, vax albina

Atomul va servi pacea și progresul! 1955

Frecție la picior de demn

Am văzut o săptămână plină de evenimente precum e plin Parlamentul României de oameni competenți, evenimente pe care le așternem mintenaș:

  • Programul Ultima Casă: Dacă armata a dat lovitură de stat în Myanmar, la Londra la ambasada lor s-a dat lovitură de pat. Atașatul militar s-a închis în ambasadă, lăsând pe ambasador pe dinafară, să doarmă în mașină. Tot este bine, fiind Postul Paștilor, mai bine să doarmă în mașină decât în post ca alții;
  • Larva copiilor: În Italia s-au redeschis școlile, acestea umplându-se de larma copiilor, școlarii italieni fiind printre cei mai privați de învățătură din pricina pandemiei. Zicea cineva că dacă se închid școlile, se deschid pușcăriile. În Italia este invers, dacă se deschid școlile, se deschid și dispensarele și gropile, și câștigă popile(cum ar zice maghiarii);
  • Nevestele galbene: Președinta Comisiei de Politică Externă din Camera Deputaților, dna. Biró Rozalia, a declarat că în România în timpul pandemiei, femeile au alocat copiilor 6 ore/zi, în timp ce soții lor câte 1 oră/zi. Dacă în Franța vestele galbene au protestat împotriva nedreptății cu pietre, în România nevesele protestează prin muncă cu pete, spetind;
  • Unul s-a dus, ah ce gând ascuns: A murit prințul Philip, soțul reginei Angliei, după ce a fost bolnav mai multe luni. În timp ce la ambasadele Marii Britanii din lume s-au deschis cărți de condoleanțe, la Viscri s-a deschis caietul cu datorii, la pagina lui Charles;
  • Bordei parlamentar: Văzând că orașul Gherla are echipă de popice, Uniunea Salvați România a făcut o echipă de propice, din Radu Molnar și Cristian Bordei, să deschidă la Gherla astăzi un birou parlamentar. U.S.R. este mic copil cu un birou parlamentar la Gherla, când toți deschid bordel parlamentar în loc de bordei. PNL ar putea deschide la Gherla o celulă parlamentară, iar PSD ditamai Penitenciarul parlamentar;
  • La Spitalul Foișor, dau bolnavii din picior: Lumea s-a mirat de zelul autorităților sanitare care au intrat noapte peste bolnavii din Spitalul Foișor, așa cum intrau dihorii în cotețe după găini. S-au gândit autoritățile că dacă vin Paștele, să înceapă cu minuni. Folosind pretextul Covid, au pus bolnavii cu un picior în groapă pe picioarele lor, fugărindu-i cu apă sfințită din cristelnița cu minciuni;
  • Constituirea de carte vătămată: A pus o vorbă bună Consiliul Superior al Magistraturii la falimentul Țării, spunând că dorește mărirea salariilor judecătorilor cu 20%, că sunt surmenați, nevoiți și curg ațele din robele lor. Fără îndoială că se vor mări salariile, căci cine are carte, are parte, iar C.S.M. sunt inițialele de la ce să mărim. Firește că se măresc salariile, pentru că dacă justiția este roaba lui Dumnezeu, C.S.M. este cu roaba la Peneleu, să încarce banii, să micească anii, judecătorii să se pensioneze de copii, să își trăiască viața;
  • S-a mărit Armata: Prințul Philip a lăsat cu limbă de moarte, ca spre groapă să îl poarte, nu în doliu național, ci în ăla militar. Fără glumă, defunctul a cerut să fie înmormântat militar, să nu jelească mult. Așa cum îi stă în fire, pun pariu că Emanuel Macron va merge la mort în costumul de mire. Dacă în Anglia este jale și vai, în Franța se însoar-un crai, care trage la mălai, și îl doare-n cot de lume, când se uită la bătrâne. Și-am încălecat pe-o stea, și v-am spus povestea așa.

Până săptămâna aviatoare, când se aniversează 60 de ani de la ieșirea lui Iuri Gagarin în spațiu, vă doresc doar cer senin și-o mână de Pufarin

Șarpele cu chiloței

1959 – Atomul pentru pace

P.S. N-am scris ieșirea primului om în spațiu, pentru că rușii nu sunt oameni.

Originea specimenelor

De două săptămâni încoace, cașul de la gură nu le tace, tinerilor din facțiunea marxist-narcisistă a Partidului Uniunea Săpați România. Tema iubită de tinerii comuniști este fasci-nația, adică fascismul neaoș din Republică. Au înfierat cu ură proletară fascismul și antisemitismul, niște deputați cu fețe de copii ce urmează să dea examenul de capacitate, citind în Parlamentul României o declarație chinuită ca pe o lecție prost pregătită. Ce să le faci, așa le este meteahna, precum zicea ziaristul Emil Ludwig în De vorbă cu Mussolini*, …conducătorii bolșevici, care se întâlnesc și se controlează reciproc în toate comitetele și ședințele lor perpetue.

Este oportun să deschidem cutia Pandorei acestui subiect tabu, fascismul italian, căci italienii au inventat inclusiv fasciile purtate de Polița Română pe scut, ce să mai spunem de instituții de guvernare și câte-n lume și în stele. Unul dintre adevărurile neplăcute pentru comuniști este că regimul lui Mussolini nu a avut nimic împotriva evreilor, dimpotrivă, imaginea acestuia și filozofia lui a fost născocită și propagată de o evreică deșteaptă și dată naibii.

Pe 8 aprilie 1880 se năștea la Venezia Margherita Sarfatti(Grassini), fiica unui avocat evreu bogat, avocat care se mută din ghetoul Veneziei în celebrul Palazzo Bembo. Margherita îl cunoaște pe Mussolini în 1911, iar din averea sa impresionantă devine sponsor al fascismului, fondând și fiind redactorul șef al revistei Gerarchia, revista oficială a Partidului Fascist Italian. Margherita renunță la poziția de consilier de propagandă al lui Mussolini în 1938 pentru a nu-i încurca politic pe fasciști atunci când Italia adoptă fără multă voie Manifestul Rasei(Manifesto della Razza) și pleacă în Argentina și Uruguay.

Tot zilele trecute am auzit scos din cutia milei anti-fasciste cuvântul iredentist, firește folosit cam trist, de niște liberali ocupați cu lupta subversivă împotriva etimologiei. Italienii au inventat acest concept, dar ca pe un curent de opinie, care însemna extinderea teritoriului național pentru a cuprinde pe toți etnicii italieni. Cuvântul este apropiat ca origine cu iradiere, dar și cu radiere, pentru ștergerea din mințile obosite de clișee a acestui cuvânt folosit greșit. Cam toți românii care vor să se unească cu basarabenii sunt iredentiști, inclusiv șeful de partid liberal al acelora ce semnalează iredentismul.

Ultimul schelet din dulapul fascismului este cuvântul șovinism, folosit de asemenea zilele trecute de aceiași liberali neșcoliți la școala de partid. Chiar dacă am scris anterior de șovinism în excepții de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, legiuitorul a epurat cuvântul din Codul Penal din vechiul articol 317, propaganda naționalist-șovină. Originea acestui cuvânt vine de la jurista Jeanne Chauvin, respinsă la înscrierea în Baroul Paris din pricină că era femeie, avocatura fiind un lucru viril. Afacerea Chauvin îi transformă în șovini pe cei ce susțineau dreptul la egalitatea sexelor și feminismul și în anti-șovini pe aceia viceversa, pe misogini.

Să terminăm tot cu Italia, legea din Cizmă care combate manifestările extremiste se numește Legea Mancino (Legea no.205/1993), legea română în materie, O.U.G. nr. 31/2002 fiind o umbră infidelă a celei italiene. În Italia, legea penală incriminează manifestările extremiste, pe când legea română incriminează ideile și împărtășirea lor, cum zic ”savanții penali”, apologia fascismului.

Ceea ce oamenii politici români și penaliștii savanți nu știu, este că apologia este un discurs de apărare, cum este cel de față, nu unul de propagare, așa cum aceștia nu știu că fasciștii italieni nu credeau în rase, ci în rațe.

Duce și te culcă

*Emil Ludwig-Talks with Mussolini, ed. Little, Brown, and Company, Boston 1933