Criza babetelor

În datele de 6  și 9 august ale fiecărui an, lumea se uită la calendar și la ora de pe ceasul Seiko, așa cum bucătarul se uită la butelia ce ”scapă”, acestea fiind datele când America a lansat găinațul atomic peste japonezi, anul acesta fiind comemorați 75 de ani. Pe japonezi i-a fript rău, scrum, așa cum arată dragonul de pe steagul Buthanului.

I.P. Culianu relatează o veche legendă tibetană, Povestea roților de fier, care prevestea sfârșitul Imperiului lui Buddha, prin intrarea Chinei în Tibet, în 1950.

Legenda a fost surprinsă pe peliculă în anii ’30 în prima expediție a lui Heinrich Harrer, finanțată de organizațiile naziste oculte. Harrer ajunge în Tibet trimis de Fuhrerul vegetarian, viitor măcelar, să caute originile ariene ale germanilor. Harrer, în cercetările antropologice, filmează un șaman, care în transă prevestește WW2, cu un urs și un vultur de oțel care se bat, iar apoi un alt vultur de peste apă lasă 2 ouă ce fac lumină puternică, iar apoi intră roțile de fier în Tibet.

Harrer îi arată filmul lui Fuhrer, care îngrozit îi interzice să mai plece, dar ia măsuri. Fuhrer îi pune pe germani să poarte cămăși maro, pantaloni bufanți și ventilator pe mână, că se făceau în pantaloni de frica comuniștilor, a rușilor, și a grozăviei că vor pierde războiul pe care încă nu l-au început.

Când filmul a fost făcut, Omenirea era în copilăria atomului sau pulberitatea focului, apoi a trecut la pubertatea atomului, când ciupea și pipăia radiația, îmbătrânind brusc în 1945, cu cele două furuncule purulente, când a pășit în mariajul demonic, de mânuță cu atomul, intrând în era spulberității.

Omenirea a tras o cortină de fier peste ochi și cuget, intrând în ”război rece” cu două nații, cu două blocuri(mentale), ca doi cotoi nucleari, care s-au tot scuipat și amenințat până în vremea lui Fidel, cel credincios Satanei de la Răsărit. Atunci omenirea a fost la ”mustață”(mai subțire ca a lui Adolf) să ia în față niște beșini nucleare, de să miroase Pământul mii de ani a radiație, timp în care ne făceau părăstase și pomeni gândacii de gaz și virușii.

Noi urmează să pășim pe Marte și sperăm ca babetele să intre într-o menopauză, să își găsească pacea în „lupta pentru pace”, să renunțe să fie focoase, să croșeteze, să facă rebus și să joace X și O. Ambele babete au în cuibar cateva mii de ouă nucleare, pe care le clocesc, să nu se răcească. Dacă ia cineva vreo ”ciupercă nucleară”, să fie clar, pentru aia nu se găsește unguent la farmacie.

Una dintre babete, a lansat găinațul nuclear de pe ”Enola gay”, apoi, bârfea cealaltă, a lansat la africani Ebola, iar la gay, HIV-SIDA. Nu e de crezare bârfa, căci tocmai bârfitoarea ne-a infectat cu comunism, ne-a băgat în coșmarul Securității și al STASI, iar acum, prin interpuși mafioți, a făcut un ”Colectiv” libanez.

Dacă pare articolul scris în stilul lui Kurt Vonnegut, așa este.  

Să știți că atunci când a ”pârlit” America cu bombe incendiare Dresda, el a fost acolo, în calitate de soldat american, etnic german, luat prizonier de germani, și se uita cu ochii mari albaștri cum dau americanii din cer urgia Iadului peste germani. Vonnegut a dat mărturie în  ”Abatorul numărul 5”, și nu i-a părut rău de ce au făcut ai lui, se simțea doar un gândac ce va supraviețui. Filozofia de gândac zen,  te îndeamnă să observi, dar să nu judeci, și să spui ca Vonnegut…

”SO IT GOES”

Atom și Jerry