Mustața care ne scurtează viața

La sfârșitului lui iulie a.c., o știre despre o mustață a făcut înconjurul lumii, anume că ambasadorul american în Coreea de Sud, Harry Harris, și-a tăiat mustața, pentru a nu-i mai supăra pe coreeni, care au și protestat pe seama mustății sale, ce le amintea de ocupația japoneză.

De când i se dă atâta nas mustății?

Dacă analizezi fir-a-păr secolul XX, observi cu ușurință că istoria ultimei sute de ani a fost dominată de dictatori cu mustață, eventual barbă. Dictatorii fără păr sub nas, chiar dacă au ordonat crime oribile, nu sar așa în ochi, fiind benigni și benevolenți cum sunt Mao sau Hoxha. Se pare că tocmai părul de pe față determină dorința de a guverna brutal, iar cu cât e mai mult și lung, cu atât e mai lungă și dictatura, cum a avut Castro.

Părul de sub nas aduce un aer exotic, mistic și fascinant, care se reflectă în forma pe care o ia mustața. Așa cum sunt ghicitori în cafea, trebuiau să apară ghicitori în mustață, care dezmierdând mustața, să ghicească viitorul unor milioane de oameni, să le divineze asupra lagărelor, reeducărilor, judecăților sumare și execuțiilor bizare.

Au fost diferite modele de dictatori și mustăți, tabletă de ciocolată, cum a avut Hitler, pieptene, ca și Stalin, umbră ca a lui Franco, cele mai importante mustăți având și forma țărilor pe care le-au condus. Mustața lui Hitler era pătrată, semănând cu Germania, iar mustața lui Stalin semăna cu Uniunea Sovietică, întinzându-se de la Obrazul Atlantic la Obrazul Pacific.  

În Orient situația era mai subțire, cum era mustața împăratului Hirohito, care avea un aer timid, de școlar în clasa a VIII-a, ce pozează pentru albumul foto îmbrăcat în costumul de mire a lui taicăsău. Când Împăratul a trebuit să dea vina războiului pe cineva, spunând că militarii au făcut războiul pe barba lor, a dat-o pe primul ministru, Hideki Tojo, care avea o mustață sinistră, europeană, de hibrid Hitler-Stalin.

 Am avut și noi dictatoare mustăcioase, cum a fost Ana Pauker, cu o mustață de babă menopauzistă, sau ministrul de interne cu tuleie, cel de la protestele din 10 august 2018, de o chema ca pe fiica lui Franco, Carmen. Dictatorița a primit odată cu funcția și un mănunchi de păr, o fascie de pufuleț, să îi țină răcoare la buză, și să îi guverneze pe protestatari cu parul(nu cu părul), să le umfle și înroșească buzele. E limpede a cui a fost vina pentru înăbușirea protestelor, a luʼ cu mustața neagră, vorba cântecului.

Ultimul dictator al Europei, Aleksandr Lukașenko, a început cariera de dictator cu o mustață de instalator, mustață care s-a tot scurtat, s-a rărit și albit, până a ajuns o amintire, iar la pușcărie, se va epila Sanda și pe picioare, să fie prezentabilă pentru colegii de celulă.

Până la urmă nu presa este câinele de pază al democrației, ci bărbierul.

Briciul lui Dumnezeu