De când cu Brexit-ul, am început să mă uit mai des la BBC și în oglindă, să văd ce se petrece ”dincolo”. Eram curios dacă englezii se descurcă fără noi, pe de o parte, iar cealaltă, cu oglinda, este pentru că mi se par urâți britanicii, încât mă bătea gândul să prezint moda masculină la Milano. Poate au făcut Brexit-ul doar ca să stea urâții cu urâții, și frumoșii cu frumoșii, că altfel nu se explică circulația pe partea stângă a drumului la britanici, decât că urâții se grăbesc într-o depășire continuă, iar pe dreapta circulă doar frumoșii.
Au fost și britanici frumoși, ca și George Orwell, la scris, dar și la chip, încât pe unii ne-a făcut după scrisul și asemănarea sa. Orwell a intrat în câmpul muncii capitaliste ca ofițer în Birmania, și a lăsat experiența sa în ”Zile birmaneze”, o carte despre asiatici corupți, armată și căldură mare, monșer. George Orwell este un pre-text, pentru câteva râuri despre Birmania, fostă Burma, actualmente Myanmar. Țara asta cu 3 nume, e un fel de femeie care a avut două căsătorii, și ultimul soț e cel cu care va merge spre bătrânețe, chiar dacă o bate.
Duminică noaptea înspre luni, armata a dat o lovitură de stat în Birmania, de fapt lovitură de mișcare, să îl pună pe picioare, și a decretat starea de urgență timp de un an, ca să-i scoată din latență. Cu ocazia asta, au arestat pe lidera Aung San Suu Kyi, un fel de Doina Cornea a lor, care după 15 ani de domiciliu forțat, a primit Premiul Nobel pentru Pace și a ajuns liderul de facto al țării. Apoi doamna Aung, a primit Nobelul pentru Tace, când nu a scos un cuvânt despre persecuțiile armatei împotriva minorității musulmane rohingya, foarte mulți luând calea pribegiei către Bangladesh. În Europa când te duci în refugiu te duci la mai bogați, în Elveția, spre exemplu, rohingya s-au dus la săracii Asiei, că mai rău de atât nu se mai poate, și alții mai săraci nu au găsit.
După vorba românească, haram vine, haram se duce, trebuia și doamna Aung să știe că seara mănânci bambus cu urechi de lemn, dar dimineața armata îți mănâncă urechile, și ajungi să înfuleci fasole cu cârnați, cârnații lor, din godaci de tip gândaci.
Ajungând la juridic, explicăm astăzi diferența între recuzarea și abținerea judecătorilor, să nu ajungem indiferenți. Recuzarea înseamnă o refuzare, adică atunci când partea îl refuză de partener pe judecător, că pe el îl cunoaște sau a mai judecat, și vrea de la altul, alte poziții, de gândire. Abținerea este atunci când sunt raporturi juridice, intime, iar judecătorul se trage afară, din dosar, ca un fel de juridicus interuptus, și nu își dă drumul, la judecată, căci dacă știe partea și intră în dosar, face incest judiciar.
Terminând povestea cu Birmania, George Orwell s-a terminat cu ea demult, lăsând o dâră de cerneală, dând exemplu bun armatei, care lasă o snopeală. Până la urmă, cu loțiunea de cenzură se unge doamna Aung, să ascundă lăcrimarea, rău lovită sub centură, de aceia care, fac la urmă defilarea.
Biroul de pișcare
AMICUS FURIAE 