Balada lui Nicușor cel Bun

E lung pământul, ba e lat , / Dar ca Bucale transpirat,

Oraș în toată lumea nu-i, / Asemenea doar Rio-ului.

Avea Bucale drept primar, / Un om de cifre fărʼ habar,

Pe Danul cel mai Nicușor, / Cʼobrazul fin ca un bujor.

Acesta a venit bărbat, / Din U.S.R. întruchipat,

Cu șatra de consilieri, / De ONG-iști și zilieri.

La apă i-au găsit cusur, / Conducte vechi din care picur,

Pe Firea ce trăia-n huzur, / Și șefi pe care-i doare-n cur.

Chiar dacă Nicu a promis, / Și chiar de a venit decis,

Mai nimic nu a făcut, / De Companii n-a încăput.

S-a apucat să dea pe ele, / Cu judecăți și cu surcele,

Consilieri a lepădat, / Dar apă tot n-a căpătat.

Sta Dănuț și se gândea, / Bugetul geaba îl cârpea,

Lumea tot nu se spăla, / Tot mai rău îl croncănea.

Ce idee i-a venit, / Când orașu-a mirosit,

Să se pună el, nebunul, / Când se va ivi dejunul, / Să le fure tot săpunul.

Stau bucureștenii capră, / Pentr-o lingură de apă,

Căci primarul ca nebunul, /Din săpun luă furtunul.

Să vă văd acum fârtați, / Jegul cum o să spălați, /Purecii cum țesălați,

P.N.L. de nu votați, Săpunul nu-l căpătați.

De la fapta din ajun, / I se spune ”Nicʼăl Bun”, / Rege drept peste furtun, / Bulibașă pe săpun.

…București, să trăiești, de departe tu duhnești, Capitală tu ne ești, peste jeguri românești….

• Textul nu are nicio legătură cu persoane ireale sau partide imaginate, este doar un sfios omagiu adus Bucureștiului de Ziua Internațională a Ereziei.