Școala de bară

Gata, e oficial, începe școala, începe boala. Nu a Covidului, ci boala învățatului. De cum s-a anunțat începerea școlii în format fizic, a fost inundație de rechizite și carioci, liniare și penare, de gândești că este examen la Judecata de Apoi, când Sfântul Petru deschide catalogul și citește repetenții.

Dacă țineți minte, așa era și mai demult, ca școlar te bucurai că începe școala, vacanța era dusă, dar de fapt începeau pregatirile pentru vacanța de iarnă. Vedeai caiete noi, coperți de caiete, de cărți, cereai bani cu gandul să te dotezi, gata, de anul ăsta mă apuc serios de învățat. Îmi fac temele la timp, citesc, iau note bune și fac impresie la părinți și profesori. Dar niciodată nu era așa, la sfârșitul trimestrului, înainte de teze, constatai cu stupoare că ai frecat menta până a ieșit din lampă Duhul Lenei, iar materia de repetat avea debitul Amazonului, cu liane și jivine ce te pândeau din lecțiile chiulite.

În spiritul acesta vezi în fiecare dimineață pe oamenii muncii cum gonesc cu mașinile prin orașe spre scârbiciu, te gândești că arde ceva, că se apucă de azi de muncă, o să zbârnăie și o să meargă toate ca unse. În fapt, oamenii mari merg la serviciu doar ca să aibă de unde se întoarce, să îi plătească cineva pentru timpul când nu au zăcut sau dormit. Lasă toate lucrurile pe ultimul moment, aștepând mintea de pe urmă a românului, iar când nu mai au încotro, fug disperați ca porcul cu paie pe el, guițând să rezolve și să dreagă.

Dacă am ajuns la capitolul minte, să ridice mâna acela care nu a copiat vreodată, nu a mințit, nu a căutat metode să își fure căciula, iar apoi, mulțumit că a înșelat, să afișeze un zâmbet larg, atotștiutor și condescendent.  Serios, dar când ne apucăm de școală în format psihic? Poate mai trebuie așteptată mintea de pe turmă, să coboare ca Duhul Sfânt peste noi, să ne pice fisa că trebuie să învățăm să învățăm, iar mai apoi să avem pretenții de erudiți.

În fiecare an se publică clasamentul universităților din România cu laude ce bine suntem în top 500 de pe mapamond. Universitățile își declamă miile de studenți și zecile de specialități, precum la o paradă militară, unde ieși cu tehnică de luptă veche dar vopsită, bagi multe tancuri și rachete să se vadă că e de unde. Universitățile din România sunt atât de savante iar poporul ăsta atât de învățat, încât la mica publicitate sunt anunțuri cu închirieri spațiu de depozitat Nobeluri.

Să ajungem la partea juridică care ne animă viața și ne împietrește fața. Printre multiplele ramuri de drept, este și aceea de drept comparat, unde profesorii stau cu carțile altor nații în față, le compară și scriu de unii și alții ce au și ce n-au în legile lor. Ar trebui să apară la noi catedre de drept copiat, să fie clar de unde se ”inspiră” legiuitorii, că doar nu o să stea să își pună capul la contribuție. O bună parte a dreptului civil și penal este din import, e de ăla bun, occidental, chiar dacă e second hand și tot cârpești pe el și îi dai cu ceară la caroserie.

Cealaltă noțiune de explicat este a practicianului în insolvență, adică a aceluia care se ocupă cu falimentele societăților comerciale, lichidatorul. Terminatorul vine, vede ce bunuri are firma, ce bani și ce datorii, trage linie, vinde boarfe și plătește creditorii, iar dacă nu are firma destui bani să acopere datoriile, le pune în cârca administratorului, că acela a greșit.

Contuzia de tras la text, față de începerea școlii în format fizic, este aceea că, dacă nu ne apucăm de școală în format psihic, ajungem cu România în faliment, iar lichidarea o vor face obișnuiții practicieni în insolență.

Gnomul de geniu