Garou al Uniunii Sovietice

A difuzat ieri televiziunea de stat de la noi, TVR, un documentar despre vizita în România a lui Leonid Brejnev, în vremea lui Nicolae Ceaușescu. Nimic nou sub soare, în afara unui lucru ciudat. Brejnev avea agățate pe sacou mai multe medalii sovietice decât avea Ceaușescu clase de școală. Poate voia să-l impresioneze, gândind că Ceaușescu nu știe să citească. M-am minunat cum nu a ieșit ceva incident diplomatic, cu Ceaușescu grav, la masă : tovarăși, este o mare problemă. Lipsește o medalie de pe pieptul tovarășului Brejnev. Le-a numărat, le-am numărat și eu, dar tot lipsește una la socoteală. Nu avea cum să se întâmple așa ceva, nu din cauză că românii nu fură, ci pentru că rușii fură mai mult, fură temeinic și bine.

Tot îi vezi pe ruși cum umblă umflați în pene, poate ei au o părere prea bună despre ei. De pildă, cu așa zisele ”republici populare” din Donețk și Lugansk. Tot scot denumirea de ”populară” în față, de parcă ar vrea ceva faimă, sau ar fi ceva de dorit, ca la concursurile cel mai popular elev din școală. Republicile acelea nu au nici cont de Instagram, nici silicoane, nici lifting, nici țoale, nici nu țopăie pe manele. Republica lor populară seamănă cel mai mult cu o babă cu negi și mustață, capot de poliester și șlapi, care pune murături la butoi și bate covoarele. Apropo de tinerețe. Știți care este culmea tinereții veșnice? Să te blochezi în lifting.

Să trecem la un alt registru, acela al vizitei înalților demnitari români la Kiev, căci erau înalți față de Zelinski, mari la stat dar proști la sfat. Au mers aceia doi, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu la Kiev, de a râs internetul de ei, că arătau ca doi băieți din sat chemați să ajute la tăiatul porcului. Mie mi s-au părut că, așa îmbrăcați în fâșuri și având priviri speriate, arătau ca niște țigani ce vând în autogară parfumuri contrafăcute sau furate. Puteau să își pună și ei ceva haine care să îi reprezinte, să le arate caracterul, după straie, după port.

Nu știu cum ne-am pricopsit cu asemenea fețe bizare în politica românească, și fără să fiu rasist, cu ochii aceia asiatici, Ciucă și Ciolacu arată ca niște mongoli pierduți în spațiu. Cu numele lor de familie, Ciu Că și Cio Lao Cu, sunt un fel de tovarăși vietnamezi ciudați, puși pe spionaj economic și pe rapoarte către KGB, iar la vizitele în afară, se dedulcesc la depravarea occidentală.

Fosta colegă de partid a tovarășului Cio Lao Cu, Viorica Dăncilă, se pare că și-a făcut un partid anonim, NOI-Națiune, Oameni, Împreună, un fel de partid ce seamănă cu acelea făcute de Dan Voiculescu, un partid ce nu spune nimic, fiind doar o trambulină pentru securiști. Probabil are ceva platformă ecologistă, face prin partid reciclare selectivă a gunoaielor și deșeurilor din politica PSD și a resturilor de partide, care tot aia sunt. Putea și Dăncilă să găsească un nume adecvat la partid, să zicem NOROI, sau dacă îl fonda cu Ghinion Iliescu, Partidul Moroi. Spre exemplu, partidul nou, Noroi putea avea un slogan mineresc, Noroi bun sau Prin noroi înșine, și aducea astfel un suflu nou în politică, cu mineriade și torțe noi. Nici tovarășul Ghinion Iliescu nu a profitat de momentul politic actual, acela cu rușii pe tancuri. La ce apropiere intimă a avut Ion Iliescu cu Moscova începând cu anii 50, putea refonda partidul FSN, cu o platformă liberală, sub numele FSL și simbol electoral două buze maro.

La încheiere, pentru că tot îi spun putiniștii actor și comediant lui Zelinski, un banc spus de actorul Ronald Reagan, președinte al Statelor Unite. Un rus merge la KGB să raporteze că i-a dispărut papagalul. Securiștii îi zic: de ce nu te duci la Miliție să le spui, de ce ne deranjezi pe noi? Rusul: am vrut să știți că nu sunt de acord cu ce ar putea spune papagalul.

Pasărea de paradă