Românii sunt o specie aparte a omenirii care trăiește cu frica în sân, parazitați de tot felul de spaime. Frica de a rămâne fără pâine de sărbători, temere care declanșază jihadul foametei iar compatrioții se pun răbdători la cozi ca să își ia cinci pâini de căciulă, cât că apoi o aruncă. După frica asta urmează frica nu mai avem medicamente, când se iau cu asalt farmaciile într-un stil primitiv de vânător-culegător după aspirină, paracetamol și antibiotice. Ultima frică actuală este că nu avem pe cine să punem conducător după Iohannez. Ia să vedem cum stau alte nații la categoria conducători, să ne ghidăm după ce fac aceștia, după chipiul și asemănarea lor.
Începem cu francezii, care au abolit monarhia de câteva ori, ca apoi să bolească în republici fără număr. Francezii, mai ales președintele Macron, tot umblă în stilul său prezidențial să dreagă busuiocul războiului Rusiei cu Ucraina, de parcă vrajba dintre slavi ar fi Luvrul dracului. Pentru Macron, fiind la al doilea mandat, ca la a doua sarcină prezidențială, s-a auto lăsat greu cu sarcina asta de a face pacea. Are Macron sarcină grea, cu tată necunoscut, dar noi bănuim cine i-a făcut pocinogul, nimeni altul decât Vlăduț.
Pe cealaltă parte a patului, rușii au așteptat prin ianuarie ca după nouă luni de război, Satana să îi dăruiască lui Vladimir Putin un copil, iar europenii au așteptat în zadar să eclozeze porumbelul păcii. Tot cam prin decembrie, Serghei Lavrov s-a deplasat în Emiratele Arabe Unite pentru a căuta aliați. S-au gândit rușii că dacă americanii au avut operațiunea Furtună în deșert, să înceapă și ei operațiunea Furt în deșert. Serghei Lavrov fiind ateu, a furat ceasurile arabilor ca aceștia să nu știe când să se roage la Dumnezeu.
Uite că am ajuns pe la mijloc, al iernii și textului, ca să povestim de mijloc. Știți colindele lui Ștefan Hrușcă cu Iisus în scutec de bumbăcel, v-ați săturat de ele. Orientul Mijlociu, unde s-a născut Iisus se numește așa pentru că toți umblă cu scutece, dar în loc să îl poarte la brâu, îl poartă strâns pe cap, ca să nu iasă din acesta ceva idei bizare.
Tot în Orientul Mijlociu, de unde au venit magii lui Iisus, s-a organizat Campionatul Mondial de Fotbal, în Qatar, dar nu a venit organizarea cu mitră, cum aveau magii, ci cu mită. Arabii au dat mitră oficialilor europeni, ca să aibă musafiri în deșert iar ei să se apuce să construiască palate, cum au făcut egiptenii Piranda lui Keops. Qatarezii au gândit să multiplice banii cheltuiți cu mitra folosind efectul de pirandă, care face scandal când vine poliția să vadă unde a ajuns mitra și își ridică poalele în cap. Nu a fost mare lucru de campionatul lor arăbesc, mai mult a fost cu jihadul lor împotriva curcubeului și a gay-lor. Prea bate la ochi când bărbații se opun gay-lor, de parcă regina lor ar fi Nefertili. Nu zic la care ochi bate.
În Orientul Îndepărtat, nimic nou sub soare, cât că răsare de acolo din Japonia și apune în vestul nostru decadent. Era o chestie cu domnitorii de acolo de prin India. Dacă ați văzut prin istoria Indiei, au fost și pe acele meleaguri islamiștii, care i-au condus cu mână de fler câteva sute de ani, până s-au plictisit și au fost izgoniți de colonialiști. În picturile vechi cu conducătorii indienilor, apare un bărbos cu nasul coroiat și ochi încercănați de nesomn, să nu fie furat noaptea, ce ține între degete firave o floare. Păi la ce duhori stăpânesc tărâmurile acelea de unde se zice că se trag țiganii, numai cu floarea sub nas poți guverna. Dacă era inventat leucoplastul, mogulii și-ar fi lipit florile sub nas, ca o mustață înmiresmată ce ocultează realitatea.
Ajungând la final și despicând iar firul în patru, terminăm cu foștii suverani ai indienilor, cu britanicii. A fost editat și la noi în Românistan volumul de injurii al fostului prinț Harry la adresa casei sale domnitoare, ca să aibă și românii subiect de bârfă la colțul străzii. Prințul Harry a fost botezat cu numele ăsta din dorința mamei lui, ca să arate originea sa. Prințul se putea liniștit numi Hairy, fiindcă e atât de păros încât am putea crede că l-a proiectat Diana cu un vârcolac la Castelul Bran. Orice a scris Prințul Hairy în jurnalul său, de e bine, de e rău, noi tot proverbul cu lupul și părul îl știm.
Filat din Pont
AMICUS FURIAE 