Oricâte probleme ar avea un om într-o viață, acesta să știe că fiecare are rezolvarea ei. Problemele ori se rezolvă de la sine, ori dacă omul nu o poate rezolva singur, cere ajutor. În cazul meu funcționează ca și o metodă de rezolvare a problemelor scrisul, ca să nu îmi mușc limba să nu spun și să rămână despicată ca la șarpe.
Mâine fiind duminică, în textul de azi vom predica despre sine, despre cerutul ajutorului și despre munca în echipă.
Precum ați văzut domniile voastre care citesc, când se vorbește la București despre Planul Național de Redresare și Rezililență (PNRR), se vorbește cu atâta evlavie și emoție încât ai impresia că se vorbește despre Planul lui Dumnezeu cu lumea asta a noastră.
PNRR este pentru autoritățile române unchiul acela putred de bogat din străinătate, care a muncit toată viața, ce nu are copii, iar banii se preling din conturile sale ca și mierea din stup pe caniculă. Pe unchiul PNRR îl așteaptă nepotul Guvernul României cu lumânările pregătite, să îi lase toată averea, să ia și moștenitorul ceva case, mașini, să aibă bani de gagici și eventual, de rest, o slujbă de pomenire la biserică. Firește că nepotul îl mai vizitează pe unchiul, să îi arate că îl iubește, eventual îi mai duce de băut să se sfârșească mai repede dintre noi.
Să vedeți cum se gândește nepotul la cum va pune mâna pe banii aceia mulți. Fiind vorba de redresare, nepotul se imaginează pe post de electrician, cu salopetă, bocanci cu bombeu metalic, tricou inscripționat, mă rog, ca în filmul Vânătorii de fantome. Nu știu câți dintre voi ați văzut filmul, care are mai multe părți. La început, nu le prea iese capturarea fantomelor, dar ei perseverează, că într-unul dintre filme ajung de nu mai aveau loc de fantome.
Guvernul României să gândește că primește un telefon, la care se anunță că banii și-au făcut apariția ectoplasmatică, se dă alarma și se pregătesc. Mașina cu care se deplasează către bani, este ambulanța aceea albă, convertită în mașină de capturat fantome pentru economia națională. Când ajung la locul cu pricina, aruncă capturatoarele de bani, care se deschid, capturează fantoma și apoi o duc direct în seif la BNR. Povestea asta a Guvernului funcționează dacă se și roagă. Membrii guvernului și administrația centrală și locală se pun în genunchi, și zic ”Dă-ne UE fantome multe că suntem pregătiți să le ducem cu noi, să nu vă mai bântuie, să ne bântuie pe noi, păcătoșii, că știm ce facem cu ele”.
Acum urmează pilda cu Iisus și munca în echipă.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos când umbla pe pământ să facă voia Domnului, avea un biznis legitim, fiind asociat și administrator la un S.R.L. cu obiect principal de activitate din clasa CAEN – Alte lucrări de mântuire. Sereleul acesta avea autorizat doar activitatea la terți, adică umbla Iisus creanga pe pământ, să își caute lucrări de executat și să pună osul la muncă.
În fiecare loc unde mergea Iisus să lucreze, se prezenta că vin în numele Domnului, adică își făcea reclamă, iar la lucrări mai mari, mai anevoioase, se și ruga de Dumnezeu din ceruri, să îl ajute și să presteze muncă cu ziua. De obicei se făceau minuni, se înmulțeau pâini, se înmulțea pește, vin, etc., ce era trebuincios la nunți și la ospețe pe vremea aceea.
Tot apelând la Dumnezeu să îl ajute și sprijine în lucrările sale, Iisus se bizuia foarte tare pe acesta, până la un moment dat când s-a întâmplat ceva. Se făcea că a avut Iisus ceva lucrare personală, o renovare, o gresie, un termopan, în sfârșit, au trecut mulți ani și nu mai țin minte.
L-a apelat Iisus pe Dumnezeu, o dată, nu răspunde, a doua oară, nu răspunde. A sunat toată ziua, nu a muncit nimic doar a apelat. Atunci a zis Iisus, acuma trebuie să fac eu treaba asta, de unul singur. S-a dus Iisus la locul unde era îngropat Lazăr, și-a sumes mânecile și a spus ”Ridică-te Lazăre, că avem treabă de făcut, nu hodini”. Și Lazăr s-a sculat, că n-a avut ce face, deși de-abia se întinsese.
Morala cu povestea este că noi trebuie să urmăm exemplul lui Iisus, să înviem din lenea națională, care este ca o moarte, să ne apucăm de muncă și să nu mai umblăm după fantome.
Vă urez o săptămână frumoasă, să vă ajute Dumnezeu la tot lucrul și nu uitați în ultima zi din saptămână să vă odihniți, că și El a făcut la fel după facerea lumii, că era obosit.
Sfântul Pentru
Articolul prezent este menit să mulțumească efortul și munca a două persoane importante pentru România:
- a prietenului meu, d-l Dr. Habil. István Pásztori-Kupán, teolog
- a etnologului și folcloristului Tudor Pamfile, de la a cărui naștere la 11 iunie 1883 s-au împlinit 140 de ani, ofițer de Cavalerie care a întemeiat etnologia în România și care ne-a dat ”Mitologia poporului român”, om de carte care acum bea o țuică fulgerătoare cu Sfântul Ilie, că îi vine onomastica sfântului


Începi prin a afirma că oricâte probleme ar avea un om, acesta să știe că fiecare are rezolvarea ei. Dar pentru un rom (pronunțat parcă om, dar cu o mică vocaliză în fața sunetelor chestiune ce crează parcă o nesiguranță în comunicare) problemele nu sunt ”oricâte” ci ”toate”. Dacă e ceva bun undeva, oriunde și lumea stă la coadă să primească, indiferet că e un lucru ori un serviciu, romii nici măcar nu sunt primiți la rând. Primesc ajutoare de fațadă și fură pe promenadă. Ei sunt excluși în chiar prezența lor. Atunci PNNR ar fi ”pune nele romi în rând”. Pentru ispavnicii anagramați însă, PNNR ar fi ”perioada nelucrativă nonșalant resimțită”.
ApreciazăApreciază