Știu că vă plac textele și vă motivează să întindeți narcoza zilelor de la una la alta, dacă sunteți treji să vă dați seama de ea. Îmi place să scriu, scrisul este un fel de umbră a gândurilor. M-am întâmnit deunăzi cu un prieten vechi, Andrei, care umbla prin Piața Păcii ca un apostol cu servietă, mergând la serviciu. Zice Andrei îmi plac textele, nu știam cine le scrie, dar sunt foarte bune, noi oricum înotăm într-o mare de idioți. Când l-am întrebat, dar tu, ce faci, mi-a răspuns enigmatic, eu poate m-am înecat. Partea ultimă a dialogului nu o țin minte decât așa, dar este posibilă o altă variantă.
Astzăzi s-a manifestat duhul vorbirii la Președintele Iohannis, care a ieșit din off-side-ul tăcerii cu o declarație de bucurie că un român ținut ostatic în Burkina Faso a fost eliberat.
Poate este un fapt deosebit pentru țară, pentru familia românului este o minune a islamiștilor înduplecați de geniul diplomației românești. Vorbind despre diplomație, domnul președinte, pe cât este de înalt, s-a simțit mic și neînsemnat ca să participe la înscăunarea Sultanului Erdogan, l-a trimis pe uriașul ministru de externe de atunci, Bogdan Aurescu la ceremonie. Iohannis a lipsit de la ungerea Sultanului pentru că s-a dus în Germania să fie premiat cu o medalie utilă lui, inutilă nouă. Acum că omul din Burkina s-a întors, a tăiat cel mai mare berbec pentru întoarcerea fiului risipitor de diplomație.
Am impresia câteodată că România trăiește într-un multivers al poveștilor lui Ion Creangă. Era în Povestea lui Stan Pățitul explicația de ce nu ies țăranilor, aici românilor, lucrurile: pentru că ți-a luat dracul dimineața urma. Nu suntem la acel nivel demonic, noi suntem sub acesta, noi suntem dracul din Stan Pățitul căruia nu îi ieșeau lucrurile, că pornise el cumva greșit, în contratimp cu ceea ce se întâmpla la Bază. Complexele noastre de inferioritate au la rândul lor complexe de inferioritate față de primele.
Cu poveștile lui Ion Creangă se pot ilustra bogat realitățile cetății, se pot descifra bogat în sensuri toate marilor opere politice ale dregătorilor noștri, se poate decripta inclusiv ce se întâmplă după ce ne săvârșim din lume.
Când eram copil eram absolut înspăimântat de lipsa noastră de eficiență în țara asta, urmând ca ”după” să faci aceleași lucruri, sau să le termini pe cea lume. De pildă credeam că dracii merg la serviciu, au job, pentru că în Povestea lui Stan Pățitul erau trimiș dimineața de Scaraoțchi să facă tot felul de de năzbâtii: pe frați să se certe, pe altul să își bată vitele, etc, preocupări drăcești.
La fel mă gândeam că în Rai nu prea este lume, nu se prea ajunge în Rai, era absolut depopulat, românii nu ajung acolo. Din toate poveștile cu Dumnezeu și Sfântul Petru reieșea că numai ei doi locuiau în Rai, iar din plictis veneau pe pământ să se amestece între oameni. Oricum erau luați peste picior, erau șifonați de oameni, mai luau bătaie, ca pe Pământ.
Politica românească cu preocupările ei puerile parcă face parte din Raiul demnitarilor care se plictisesc în Olimpul bucureștean. Nu era important astăzi că la 9 august 1945 americanii au lansat ce-a de-a două bombă nucleară peste Nagasaki, iar rușilor le tremură nervos degetul pe hârtii cel puțin, să declare că vor trage nuclearele dacă Ucraina face pe deșteapta și pe victima.
Nu era importat astăzi că la 9 august 1999 Boris Elțîn l-a numit prim-ministru pe Vladimir Putin, dându-i puterea unui Dumnezeu întunecat peste Europa și fricile noastre. Pentru președintele României 9 august 2023 a devenit data crucială pentru destinul națiunii române, dată la care niște inși în șlapi și izmene i-au dat drumul unui român ținut ostatic. Poate că i-au dat drumul că s-au plictisit, sau că e inflație mare la ei și nu mai au bani să îi dea de mâncare, iar rescumpărarea cerută s-a devalorizat. Sau poate că s-au lăsat de meseria de draci africani, s-au apucat de lucru cinstit și onest, ca politicienii români.
Parcă la noi în țară se rescrie în fiecare zi povestea cu Prostia Omenească, cu noi și noi exemple de abis întunecat al gândirii strategice și îndreptate spre viitor. Spunea Ion Creangă în Povestea lui Harap Alb că acesta a primt ca sfaturi să se ferescă de omul roșu și de omul spân, ca să îi fie bine.
La ce încercări de a rămâne calmi se supun oficialitățile, putem completa povestea cu feriți-vă să mai voi votați idioți în funcții publice, mai ales din aceia ca Iohannis, care tac și fuck.
Post scriptum: cuvântul umbrelă vine din limba italiană de la ombra, producea umbră. Eu folosesc umbrela gândurilor să nu mă ardă înțelepciunea lui Iohannis care aruncă cu țapul nuci în podul gândirii. Dacă îl pomenesc atât de des pe Ion Creangă, este pentru că poveștile sale sunt antidot pentru a nu-mi otrăvi inima cu prostia românească.
Burkina Fasole
©Mathew Diffee ©The New Yorker Humor
AMICUS FURIAE 